Această duminică din Postul Mare se numește Duminica Sfintei Cruci, datorită închinării în fața Crucii și a pătimirilor Domnului Slavei, Care a fost răstignit pe ea pentru noi, precum și dato¬rită faptului că Biserica a rânduit să se citească în această zi Evanghelia despre purtarea de către fiecare dintre noi a propriei cruci, altfel spus a suferințelor și necazurilor care în această lume sunt nedespărțite de urmarea lui Hristos.
Domnul Iisus Hristos ne poruncește să ne lepădăm cu desăvârși¬re de sine, adică de satana, care lucreaza în noi, și de toate lucrurile lui, și de toată slujirea lui, și de toată trufia lui, și să luăm crucea noastra, adică să răbdăm lipsurile, bolile, suferințele și necazurile, care ne sunt trimise spre curățirea, înțelepțirea, întărirea noastra în virtute, și ispi¬tele pe care ni le pricinuiesc dracii și oamenii.
Noi suntem foarte împătimiți de viața trupeas¬că; ne-am împrietenit cu păcatele, ne-am lipit de ele și ne temem să le declarăm război cu hotărâ¬re, să rupem orice legătură cu ele; toate măsurile pe care le luăm împotriva lor sunt numai jumătăți de măsură, cruțându-le parcă ne cruțăm pe noi înșine, fiindcă ni s-au făcut ca niște mădulare firești, și de aceea rămânem întotdeauna cu ele și ele prind rădăcini tot mai adânci în noi, lupta cu ele devine tot mai anevoioasă; adeseori ajungem pierduți pentru Dumnezeu și devenim pra¬dă și agonisința de zi cu zi a vrăjmașului.
Dacă vrei, creș¬tine, să urmezi lui Hristos și să intri în slava Lui, trebuie neapărat să împlinești poruncile Lui, să te smerești, să te rogi, să-L iubești, să pătimești și să rabzi. Hristos ne spune: „Întru răbdarea voastră veți mântui sufletele voastre” (Lc. 21,19). Cumplită răsplătire îi așteap¬tă pe creștinii necredincioși pentru faptul că au lepădat marea purtare de grijă a lui Dumnezeu pentru ei și jertfa Domnului Iisus Hristos, care a fost adusă și pentru ei pe Cruce. Ei s-au ruși¬nat de Domnul, s-au rușinat de Evanghelia Lui, de viața după Evanghelie. Şi Domnul Se va ruși¬na de ei atunci când va veni întru slava Tatălui Său ca să judece lumea, nu îi va recunoaște ca fiind ai Lui, ci îi va lepăda pe veci de la fața Sa.
Cel ce se va rușina de Mine și de cuvintele Mele în neamul acesta desfrânat și păcătos, zice Domnul, și Fiul Omului Se va rușina de el, când va veni întru slava Tatălui Său cu sfinții îngeri.
Cumplită soartă! Așadar, cât mai avem timp, să lepădăm păcate¬le, pofta trupului, pofta ochilor și trufia vieții, să nu ne temem de cruce, care ne duce în slava veș¬nică, și să urmăm lui Hristos, fără a privi înapoi. Oriunde ne-ar porunci El, să mergem, fiindcă unde va fi El, acolo și sluga Lui va fi (In 12,26).
Sfântul Ioan de Kronstadt
Cuvinte la Postul Mare
Editura Sophia, București, 2013
