Fiecare creștin e dator să cugetă la mântuire. Deşi apar nenumărate probleme şi cer să te gândeşti la ele, să nu crezi că numai cei instruiţi ar fi în măsură să o facă. Oricine poate și trebuie să cugete la mântuire, chiar şi copiii. Nu e acelaşi lucru cu gândirea academică, savantă. Orice adevăr care intră în minte îţi va descoperi neîntârziat fapta pe care o cere. Nu trebuie decât să fii sârguincios, să reaprinzi în tine dorinţa sinceră de bine şi să fii gata a împlini poruncile adevărului.
În astfel de clipe nu va fi niciodată de prisos să ai la îndemână scrieri de suflet folositoare. Toate problemele pe care trebuie să le lămureşti sunt limpezite cu multă pricepere şi tărie in ele. De nepreţuit, în această privinţă, printre scrierile Sfântului Tihon [de Zadonsk] sunt articolele despre păcat, orbire, iertare, cele pentru cei ce nu se pocăiesc [de povăţuite, sfat şi îndrumare]. De mare ajutor este şi o „Antologie de scrieri patristice” care se cheamă „Deşteaptă-te, cel ce dormi…”).
Numai că toată această lucrare de lămurire trebuie făcută în aşa fel încât să îşi atingă ţinta – să mişte sufletul şi să-l trezească, în acest scop: 1) Când cugeți, nu te complica singur, punând tot felul de întrebări, ci, după ce ţi-ai lămurit o problemă, pune-o la inimă în felul în care simţi că o va mişca cel mai mult şi contempl-o îndelung astfel. 2) Nu trece iute de la un gând la altul. Acest lucru mai degrabă îţi va risipi gândurile decât să ţi le adune şi va influenţa şi sufletul. Adu fiecare gând în simţire şi nu-l lăsa să dispară până când nu va pătrunde în inimă. 3) Dacă e cu putinţă, nu lăsa gândul simplu, doar în forma în care a fost cugetat, cum s-ar zice, ci înveşmântează-l într-o imagine oarecare şi apoi du-l în minte pentru a-ţi fi o amintire cât mai statornică. Ar fi încă mai bine dacă ai putea aduna mai multe astfel de imagini cutremurătoare într-una singură. De pildă, Sfântul Tihon, pentru a întipări în mintea păcătosului gândul despre starea sa primejdioasă, spune: „Deasupra stă spada adevărului, dedesubt e iadul gata să te înghită; înainte-ţi stă moartea, în urmă – mulţimea păcatelor, iar de-a dreapta şi de-a stanga ta sunt cetele cumpliţilor vrăjmaşi. Oare chiar poţi să rămâi nepăsător?…” Această imagine este uşor de înţeles şi de reţinut şi are o înraurire foarte puternică şi mişcătoare. 4) Cazi la pămant, fă metanii şi bate-te în piept. Nu lăsa rugăciunea cât timp se mişcă. Când se răceşte, începe iarăşi să cugeţi şi apoi revino iar la rugăciune. 5) Atât la rugăciune, cât şi în cugetare, suspină şi zi adesea: „Ai milă de zidirea Ta, Stăpane! Doamne, milostiv fie mie, păcătosului! Dumnezeule, mântuieşte-mă! Doamne, grăbeşte să vii în ajutorul meu!” Aminteşte-ţi cântările bisericeşti care mişcă sufletul şi cântă-le: „Iată, Mirele vine in miezul nopţii… La mulţimea faptelor mele celor rele, cugetând eu ticălosul… Suflete al meu, suflete al meu, scoală-te! Pentru ce dormi?” şi altele asemenea și atunci nu vei mai fi în stare de dormitare și amorțeală duhovnicească, ci vei fi mereu cugetând la Dumnezeu și mântuirea sufletului tău.
Sfântul Teofan Zăvorâtul,
Calea spre mântuire
