Majoritatea oamenilor,mai ales atunci când sunt tineri, cad ușor pradă, la multe dezmerdări trupești. E firesc, ar zice unii că, anume la tinerețe să te îndulcești din toate plăcerile, că doar avem, ar zice mai departe, și o vorbă în această privință: trăiește-ți tinerețea. Da, e în firescul firii umane că, anume la tinerețe, poți și trebuie, să trăiești niște momente pe care nu le-ai trăit în copilărie și nu vei putea să le trăiești la bătrânețe. Dar tot pe atât de firește e și faptul că, toate trebuie săvârșite la timpul lor și cu toată chibzuința, conșteintizând că, orice acțiune și faptă are și răsplată. De aceea ne îndeamnă, nu doar Sfinții Părinți, ci și înțelepciunea lumii acestea, să fim prudenți și cu băgare de seamă atunci când înfăptuim ceva.
Cuviosul Ioan Casian ne spune că, orice faptă făcută e ca o sămânță pusă în pământ, dacă e bună sămânța, vei strânge rod bun, dacă e rea sămânța, vei strânge rod rău. Dar bineînțeles că, fie din viclenia diavolului, fie din nepurtarea noastră de grijă, nu ne mai gândim și la consecințe, atunci când facem vreo faptă. Orice boală și neputință este cauza păcatului săvârșit, de care nu ne-am pocăit. Nu e o sperietură ce vreu să spun, ci e un fapt cu totul adevărat, confirmat de sfaturile duhovnicilor sporiți și învățătura Sfinților Părinți.Și anume, dacă ai fost lacom la mâncăruri și băuturi, vei suferi de boli la stomac, ficat sau pancreas; dacă ai ținut-o numai cu discotecile și dansurile, vei suferi de spate și picioare; dacă te-ai destrăbălat cu desfrânările și alte urgii păcătoase, vei avea boli organele genetale. Oare vi se pare întâmplător atâția bolnavi de cancer la prostată, cancer mamar, cancer la pancreas și alte boli asemenea. Trebuie să reținem odată pentru totdeauna, orice plăcere, se plătește cu durere.
Unii, întunecați fiind la minte de cel rău, cred că tinerețea este pentru distracție, iar bătrânețea pentru pocăință.Astfel, puterea tinereții o epuizează în desfătări, lăcomii, beții, desfânări, distracții și multe plăceri păcătoase, iar bătrânețea ofilită și slăbită vor s-o dea lui Dumnezeu. De unde mai știi că apuci să ajungi la bătrânețe și, chiar de vei ajunge, nu vei putea face multe fapte. Aceasta o vedem foarte clar la majoritatea celor pe care îi avem în etate.
Vei vrea atunci poate să mergi la biserică, dar nu vei putea din cauza bolii care te ține legat la pat; vei vrea să zici și tu o rugăciune, dar gura îți va fi încleștată, ochii nu vor vedea bine, memoria te va lăsa. Vei vrea să postești, dar stomacul îți va fi bolnav; vei vrea să faci și tu măcar câteva metanii, dar spatele și picioarele vor fi înțepenite; vei vrea să faci și tu o milostenie, dar pensia ta mică nu-ți va ajunge nici de medicamente; vei vrea atunci să-ți îndreptezi copiii ce au apucat pe căi greșite, dar va fi prea târziu, pentru că ei nu vor mai asculta.Vei vrea atunci să dai timpul înapoi, să fii din nou tânăr, să-ți corectezi trecutul păcătos, dar bătrânețea nu te iartă, timpul nu se va mai întoarce.
De aceea fraților și surorilor, să luam aminte mai mult la sufletul și viața noastră. Chiar dacă din anumite pricini, suntem pângăriți de întunicimea păcatului, avem posibilitatea să ne curățim și să ne îndreptăm. Avem pentru aceasta Taina Spovedaniei și Sfânta Împărtășanie, care ne poate curăți și reînoi sufletește, ca să ne împotrivim cu mai multă dârzenie păcatului și patimilor. Cel mai mult se bucură Dumnezeu, ne zice părintele Arsenie Papacioc, când omul se oprește de a mai săvârși păcatul. Fie că ești tânăr încă, fie că ai ajuns la o vârstă mai înaintată, nu deznădăjdui și nu trândăvi. Îndreaptăte spre Dumnezeu și El se va îndrepta spre tine, îmbrățișându-te. Urăște păcatul și, așa cum zice Fericitul Augustin, iubește-L pe Dumneze, măcar cum ai iubit păcatul.
Preasfințitul PETRU
Episcop de Ungheni și Nisporeni
