De ceva timp, societatea, dar mai cu seamă biserica, se confruntă cu un fenomen nefiresc şi necreştinesc, cel al căsătoriilor de probă sau cum mai este numit, tăirea în concubinaj. Nu ne propunem să tratăm acest subect prin prisma Sfintei Scripturi sau a învăţăturii Sfinţilor Părinţi şi ai marilor Duhovnici, că vor zice unii: „Iară voi, vă băgaţi în viaţa oamenilor, cu Biblia şi cu Sfinţii”. Ci vrem să arătăm efectele negative, a căsătoriilor de probă, a concubinajului, printr-un răspuns dat de doctorul rus Dmitri Avdeev – psihiatru, psihoterapeut, specialist în psihologie medicală, candidat în ştiinţe medicale, director al Institutului pentru probleme ale formării atitudinii creştine faţă de maladiile psihice şi al Centrului de psihoterapie ortodoxă. Am ales anume răspunsul unui psihiatru, deoarece, e cumva la modă, să tratăm problemele apărute, în cabinetele de psihiatrie. Iată ce răspunde D. Avdeev, la o întrebare legată de subectul nostru:
„- Trăim împreună fără să fim căsătoriţi civil şi religios. Astfel, ne cercetăm relaţia, înainte de a o înregistra la Stat. Ce este rău în acest lucru?
– Este foarte bine că vă cercetaţi sentimentele. Dar ce legătură are căsătoria cu aceasta? Dacă nu sunteţi siguri că vă veţi căsători, atunci e mai bine să trăiţi separat, fiindcă încercarea sentimentelor nu presupune neapărat şi convieţuirea împreună. Atunci când Domnul l-a creat pe Adam, El nu a creat mai multe Eve şi nu a spus: „Încearcă, Adam, şi vezi care ţi se potriveşte”. Domnul a creat o singură femeie şi i-a binecuvântat pe Adam şi pe Eva la convieţuire. Dacă acest principiu se încalcă, atunci oamenii pierd binecuvântarea lui Dumnezeu. Pe deasupra, pentru femeie rolul de concubină, spre deosebire de cel de soţie, este înjositor.
Dacă un tânăr nu este convins că o iubeşte pe fata cu care se întâlneşte, nu are dreptul să se folosească de tinereţea, fecioria şi frumuseţea ei. Domnul i-a creat pe oameni, bărbaţi şi femei, nu pentru ca ei să se „distreze” fără nici o obligaţie unul faţă de celălalt.
Este important să înţelegem că relaţia de concubinaj este păgubitoare atât pentru sufletul bărbatului, cât şi pentru cel al femeii. Rolul de concubină aşează femeia într-o situaţie nefirească. În primul rând, ea nu este sigură de viitor. Şi nu se ştie care va fi rezultatul acestui „test”: va deveni ea oare soţie sau va rămâne singură, cu sufletul rănit şi cu o experienţă amară a unei false căsnicii? Dacă experimentul nu va reuşi, nu putem decât să ne închipuim câtă suferinţă, înjosire şi nedreptate va îndura această femeie. Şi aceste lucruri nu sunt fără repercusiuni pentru suflet. Astfel, femeile îşi distrug în mod conştient personalitatea. Drept rezultat, avem de-a face cu bărbaţi iresponsabili, infantili, răutăcioşi, dar şi cu femei agresive, puse pe scandal şi înrăite.
Verificaţi stabilitatea relaţiei dumneavoastră, dar nu treceţi peste linia trasata de Dumnezeu, fiindcă aceasta este distructiv pentru personalitate. Pe o astfel de bază nu poate fi construită o familie, căci respectiva familie va fi, dacă nu pe momen, în timp, sigur ruinată.”
Dar dincolo de toate acestea, sunt şi efecte negative, pe termen lung, a concubinajului. Nu puţine sunt cazurile când vin unele persoane cu diferite probleme, legate de familie, copii, serviciu, sănătate, etc. şi apoi, discutând cu ei afli că au trăit înainte de cununie, fără măcar să-i mustre conştiinţa. Nu întâmplător spunea părintele Cleopa: „Orice plăcere, se plăteşte cu durere”. Aşa că, ar fi bine să se ia aminte la unele sfaturi, pentru a nu ajunge la remuşcări şi tânguiri zadarnice.
Prot. Ştefan RÎMBU
