În Instituţia Publică Gimnaziul s.Bumbăta s-a desfăşurat ora demonstrativă la disciplina Religa cu tematica,, Sfinţii Trei Ierarhi-slujitori ai Bisericii”. Ora publică a fost prezidată de profesorul de Religie al instituţiei sus numite, prot.Vasile Bulancea, care a demonstrat profesionalism în procesul desfăşurării activităţii, folosind diverse metode şi tehnici pedagogice, astfel s-a obţinut rezultatul dorit.
Activitatea extracurriculară cu subiectul,,Vin Floriile cu Soare şi Soarle cu Floriile” a fost moderată de d-na Urzică Liuba, bibliotecara Gimnaziului, care a adus la lumină însemnătatea şi tradiţiile de sărbătoarea ,,Floriile”
Seminarul şi-a atins nota de succes datorită multor implicări ale directorului Instituţiei Gimnaziului d-na Rădianu Lucia, pentru care îi aducem sincere mulţumiri.
Participanţii la seminar au fost atât domnul Corneliu Prepeliţă, inspector responsabil de disciplina Religia din partea Direcţiei Educaţie Ungheni, care la final a adus aprecieri şi mulţumiri pentru seminarul desfăşurat, cât şi protoiereul Andrei Ursoi, Preşedintele Departamentului Sinodal Învăţământ Religios şi studii teologice care a adus mesajul de felicitare şi binecuvântarea Preasfinţitului PETRU Episcop de Ungheni şi Nisporeni pentru buna desfăşurare a activităţii planificate a zilei la disciplina Religia.
Foloasele predării religiei în şcoală
“Judecățile Domnului sunt adevărate…,
mai dulci decât mierea și
fagurele, că robul Tău le păzește
și răsplătire multă are”
(Psalm 18, 10, 11; 118, 50; )
O întrebare care îi mistuie pe mulţi în ziua de azi se axeză pe predarea Religiei în şcoală: Pentru ce să se mai predea şi religia în şcoală, şi aşa copii noştri sunt prea încărcaţi cu celelalte materii. Plus la asta ce folos vor avea copii mei din religie? Aceşti oameni sunt inconştienţi! Ei nu înțeleg că predarea religiei îi va ajuta pe copiii lor să preţuiască mult mai bine viaţa pe care au primit-o ca pe un dar de la Dumnezeu.
Celelalte materii oferă, într-adevăr, copiilor cunoştinţe elementare, pregătindu-i oarecum intelectual pentru viaţă, dar nu le cultivă însă şi fărâme de moralitate, fapte duhovniceşti. Noi, copii suntem singurele ființe create de Dumnezeu, care au suflet. Apoi, în viaţă apar diferite probleme mult mai complicate decât cele pe care le-am făcut la matematică, geometrie, fizică, chimie, etc. Apar examene chiar mai dificile decât cele de capacitate sau bacalaureat, iar predarea religiei în şcoală îi va ajuta pe aceştia să înţeleagă mai bine valoarea propriei lor vieţi, îi va învăţa cum să depăşească cu ajutorul lui Dumnezeu orice obstacol al vieţii. Predarea creştinismului în şcoală va contribui la înţelegerea copiilor, de ce anume trebuie să asculte de părinţi: Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta ca bine să-ţi fie şi să trăieşti ani mulţi pe pământ (Ieşire 20, 12) – este o poruncă dumnezeiască prin care suntem îndemnați să râvnim pacea şi fericirea pe care o caută orice familie.
Prin studierea Sf. Scripturi, copiii vor învăţa din pildele biblice să trăiască frumos, dar să fie de folos şi celorlalţi. Sfânta Scriptură oferă sfaturi şi povăţuiri eficiente atât pentru viaţa socială, cât şi pentru cea familiară, personală. Astăzi, prin mijloacele mass-media, tinerilor li se oferă mai multe opţiuni de abordare a vieţii sau a unei anumite situaţii de viaţă. Li se atribuie diferite modele sau stiluri de viaţă. Majoritatea gesturilor comportamentale şi a deprinderilor de viaţă sunt preluate de copii din filme, din desenele animate, astfel televizorul devine un mijloc eficient de informare, dar şi un izvor al multor-multor rele, devine o şcoală a desfrânării şi a tuturor fărădelegilor.
Sfântul Ioan Gură de Aur numea teatrul din timpul său şcoală obştească a desfrânării (Omilia a V-a la Postul Mare). Cuvântul său este valabil şi până azi. Ce învaţă copiii din filme? Cum să facă păcatul! Răzbunarea! Desfrânarea! Omuciderea! Ura!
Ce poate să înveţe un copil din filme de acţiune, decât că un bărbat adevărat nu trebuie să se lase batjocorit, şi uite-aşa mulţi tineri se bat între ei, încercând să imite orice personaj, neştiind că există şi o altă cale de respingere a batjocorii şi a urii: calea rugăciunii pentru vrăjmaşi şi a iertării (Matei 5, 48). Prin rugăciune şi iertare se pot evita multe conflicte, chiar omucideri. După aceasta, la ce se va gândi un copil când va vedea filme pornografice, dacă nu la cele ce le-a văzut, imaginile îi vor fi mereu prezente în gând. În acest mod, copilul va căuta să facă şi el acelaşi lucru. Dacă elevul va frecventa orele de Religie în şcoală, el va şti că desfrânarea este păcat. Curvia aduce blestemul în casă şi o dărâmă: Picioarele ei (desfrânate) coboară către moarte; paşii ei duc de-a dreptul în împărăţia morţii (Pilde 5, 5) Prin predarea religiei în şcoală se vor putea evita şi avorturile, întrucât fetele şi băieţii vor şti că este un lucru plăcut lui Dumnezeu şi aducător de mult bine în familia, în care cei doi s-au luptat ca să-şi păzească trupul curat până la nuntă de ciuma curviei.
Astăzi copilul „ştie tot”, dar câteodată exact ceea ce nu trebuie. El nu mai ştie ce este binele şi răul, pentru că de fapt nici părinţii lui nu mai ştiu. Părinţii n-ar fi devină, pentru că ei sunt rodul educaţiei ateiste potrivit căreia „creştinismul este opiu pentru popor”, de aceea prin predarea religiei în şcoală copiii vor fi cultivați să aleagă binele în locul răului.
Cuviosul Paisie Aghioritul aseamănă copiii cu nişte aparate de fotografiat datorită capacităţii lor de a „fotografia” deprinderile părinţilor fără să fie conştienţi dacă sunt bune sau rele.
De aceea bătrânul Filotei de la muntele Athos învăţa: Încă din leagăn copiii trebuie educaţi de către părinţi, să-i înveţe frica de Dumnezeu, să-i facă să renunţe la dorinţele păcătoase şi la lipsurile lor, să nu le facă complimente şi să nu cedeze la voile lor rele şi la ambiţii. Ceara, cât este moale, se modelează cum vrei şi primeşte pecetea ce i-o imprimi, la fel se întâmplă cu copiii mici. Tot ce scrii pe o coală albă este de neşters. La fel sunt şi copiii mici: ce învaţă din copilărie este de neşters şi rămâne până la bătrâneţe. Copacul tânăr este îndoit de vânt, dacă-l susţii cu un par, se îndreaptă, dar dacă nu-l susţii va rămâne pentru totdeauna strâmb. Dacă vrei să-l îndrepţi, după ce a crescut şi a făcut rădăcină, se va frânge şi se va veşteji. Acelaşi lucru se întâmplă cu copiii noştri. Să-i susţinem cu parul credinţei şi al fricii de Dumnezeu din copilărie. Să-i înconjurăm cu zidurile învăţăturilor şi ale bunului nostru exemplu, până ce se vor înrădăcina în virtuţi, şi atunci nu se vor teme de nici un pericol”.
Aşadar, a respinge predarea religiei în şcoală înseamnă a-i lipsi pe copii de şansa de a deveni mai buni, de lumina credinței pe care au avut-o strămoșii noștri, înseamnă a-i lipsi pe copii de şansa de a cunoaşte sensul adevărat al vieţii, însemnă a-i lipsi de viaţa cea veşnică:Şi aceasta este viaţa veşnică: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis (Ioan 17, 3).
Acceptarea predării religiei în şcoală este acceptarea învăţăturii Domnului nostru Iisus Hristos. Nu trebuie să ne ruşinăm a-L mărturisi pe Domnul căci cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în neamul acesta desfrânat şi păcătos, – spune Mântuitorul – , şi Fiul Omului Se va ruşina de el, când va veni întru slava Tatălui său cu sfinţii îngeri.(Marcu 8, 38).
