Sunt călător pe pământ: am ajuns la el prin naștere, voi ieși din el prin moarte. Sunt străin pe pământ: am fost strămutat pe el din rai, unde m-am spurcat și mi-am pierdut frumusețea prin păcat.
Mă voi strămuta și de pe pământ, din acest loc al surghiunului meu, în care am fost așezat de către Dumnezeul meu ca să-mi vin în fire, să mă curăț de păcătoșenie, să devin iarăși în stare a locui în rai. Din pricina nevindecatei mele încăpățânări de a nu mă îndrepta se cuvine să fiu aruncat pe vecie în temnița iadului.
Sunt pribeag pe pământ: pribegia mea am început-o în leagăn, o termin în mormânt: pribegesc prin vârste, de la copilărie la bătrânețe; pribegesc prin feluritele împrejurări și întâmplări pământești. Sunt străin și călător, ca toți părinții mei.
Părinții mei au fost străini și călători pe pământ: venind pe el prin naștere, s-au depărtat de fața lui prin moarte. Nici unul nu a fost scutit: nici unul dintre oameni nu a rămas o veșnicie pe pământ. Pleca-voi, deci, și eu. De pe acum încep să plec, slăbind în putere și plecându-mă bătrâneții. Plec, plec de aici, potrivit legii nestrămutate și puternicei rânduieli a Ziditorului și Dumnezeului meu.
Sfântul Ignatie Briancianinov,
Experiențe ascetice
Sursa: Urcuș spre înviere
