Mare și minunată este bunătatea lui Dumnezeu, pentru că nu a dorit să se bucure singur de toate pe câte le făcuse, ci din marea Lui bunătate și dragoste a dorit să ne facă și pe noi părtași slavei Sale celei negrăite și de a ne bucura de cele pe care le făcuse. Trebuie să știm că omul nu a fost zidit pentru plăcerile cele pierzătoare ale lumii acesteia (desfrâul, beția, lăcomia etc.), ci a fost zidit pentru Dumnezeu, de aceea întreaga noastră viață trebuie să fie închinată lui Dumnezeu, ca drept mulțumire că ne-a adus din neființă în această viață.
Fiecare lucru a fost făcut de Dumnezeu cu un scop și pentru un folos – focul arzând să încălzească, apa izvorând să răcorească, soarele strălucind să lumineze, pământul rodind să ne hrănească. La fel și omul a fost făcut cu un scop ca slăvindu-L pe Dumnezeu întreaga viață, la sfârșitul vieții să devină o bucurie lui Dumnezeu în veșnicie. Dacă soarele fiind pe cer n-ar lumina și n-ar încălzi, n-ar fi de nici un folos, la fel și omul, dacă doar fiind în lume fără de a-L slăvi și lăuda pe Dumnezeu, ar fi ca un lucru netrebnic și nefolositor.
Socotește dar, creștine, tu cel care ai fost zidit de Dumnezeu, pentru cine trăiești, pentru ce te ostenești și cui îi închini viața ta? În cugetele tale, în lucrurile tale și în întreaga ta viață este prezent Dumnezeu? Că dacă Dumnezeu nu va fi prezent în toate ale tale, sfârșitul nu-ți va fi unul fericit așa cum ar trebui să fie, ci vei avea unul care te va duce în muncile veșnice. În orice situație și întâmplare să putem și noi spune lui Hristos, ca și Apostolul Toma: ”Tu ești Domnul meu și Dumnezeul meu” . Și mai e ceva de care trebuie să ținem cont în viață, ceea ce spune Fericitul Augustin: ” Întru cât Dumnezeu ne-a făcut pe noi întregi, de aceea ne vrea să fim pe deplin ai Lui”
