După 1990 au apărut în limba română două cărti scrise de monahi atoniti: „La apusul libertătii” si „Apocalipsa 13”. În esentă în ele se sustine că toate procesele de creare a Noii Ordini Mondiale sunt de fapt semnele evidente ale instalării treptate a unei dictaturi globale; iar această dictatură va culmina în cele din urmă cu întronarea Antihristului. Autori acestor cărţi ne atentionează pe baza unor argumente în general pertinente că lucrurile evoluează spre un control deplin al întregii populaţii prin tehnicile moderne şi sofisticate reţele de supraveghere. Adică ne îndreptăm spre cea mai cumplită şi subtilă înrobire a oamenilor care a existat până acum în istorie. Vi se par exagerate asemenea afirmatii?
Omenirea, prin felul cum gândeşte şi se comportă astăzi, merge către un sfârşit. Dezordinea care există acum în lume Îl supără pe Bunul Dumnezeu. Mă gândesc în primul rând la necredinţă, la lepădarea de Dumnezeu în care ne aflăm, ca şi la faptele noastre, păcatele noastre înnoite, păcate pe care Biblia le condamnă total şi pe care Guvernul le aprobă.
Facem ceea ce nu-I place lui Dumnezeu. De pildă, să-i spun pe nume unui păcat care acum este foarte întins (şi protejat de legi) în mai multe ţări: homosexualitatea. Am amintit înainte de cele două cetăţi din Vechiul Testament, Sodoma şi Gomora, unde acest groaznic păcat era la mare cinste; au fost arse, nu a mai rămas nimic din ele. De aceea, gândindu-mă şi la un asemenea fapt istoric, cred că lumea se îndreaptă către acest sfârşit, poate inevitabil. S-ar mai putea amâna sfârşitul lumii dacă ar începe o mare pocăinţă şi îndreptare, ceea ce însă este mai greu, nu se vede aşa ceva acum.
Eu nu cunosc prea bine toate dedesubturile politice, dar fără îndoială că în lumea de acum, care merge pe calea cea largă a plăcerilor şi a patimilor, trebuie să existe cineva, un fel de conducător, care îi antrenează pe oameni la această grabă spre autodistrugere. Există instituţii care nu spun pe faţă că politica lor este distrugerea umanităţii, fiindcă atunci nu ar mai asculta nimeni de ele. Aceste instituţii conduc popoarele către dezastru, dar spun că le conduc spre progres şi libertate.
Încă o dată spun: lumea s-ar putea reînviora dacă am face un efort să ne pară rău cu adevărat pentru păcatele noastre; dacă ne-am pocăi cu toţii, aşa cum spune vorba populară: de la vlădică, la opincă şi de la rege până la ultima slugă, aşa cum s-a întâmplat cu cetatea Ninive din Vechiul Testament.
Părintele Sofian Boghiu
