Potrivit Sfintei Scripturi și învățăturii Sfinților Părinți, după trecerea din această viață pămîntească, sufletul omului are parte de-o judecată particulară, în urma căreia ajunge, ca răsplată pentru faptele sale, fie într-o stare de fericire sau de suferință, adică în rai sau în iad. Acei răposați, care în urma judecății particulare, au ajuns în locuri de chin și suferință, nu sunt sorți pentru totdeauna să stea în acele locuri. Tocmai de aceea în tradiția ortodoxă se întîlnesc rugăciuni și rînduieli pentru cei adormiți, deoarece Dumnezeu ne-a lăsat aceste posibilități, ca prin rugăciune și rînduieli bisericești să fie scoși din chinuri și suferință acele suflete, iar la Judecata Universală, de la sfîrșitul omenirii sau și pînă atunci, ele să fie așezate la locuri de fericire și odihnă veșnică.
În mod particular ne punem ruga pentru cei răposați și putem face vreo faptă de milostenie pentru ei oricînd, însă în comun, la biserică, au fost rînduite zile și slujbe speciale pentru ajutorarea celor trecuți din viața aceasta. Astfel avem pe parcursul anului liturgic sîmbete mari de pomenirea tuturor celor răposați, pentru care se săvîrșește Liturghie și Panihidă.
Aceste zile de pomenire a tuturor răposaților nu sunt altceva decît vădirea grijii și a dragostei, ce o are și o poartă Dumnezeu prin Sfînta Biserică față de cei trecuți din viața aceasta. Întrucît s-a întâmplat ca mulți răposați, din anumite motive, nu au avut parte de slujba cuvenită la înmormântarea, slujbele din aceste sîmbete sunt și o împlinire a aceea ce trebuia să li se săvîrșească la ziua înmormântării.
Sf. Antonie cel Mare spunea: ,,Nimic nu ajută sufletul atît de mult ca rugăciunea și milostenia”. De aceea slujbele de pomenire a celor răposați sunt însoțite de fapte de milostenie, dîndu-se și ceva de pomană pentru sufletele lor.
Prin rînduiala tipiconală, pe parcursul anului liturgic avem 7 zile mari de pomenire a tuturor celor răposați în dreapta credință. Astfel, avem Paștele Blajinilor, și 6 sîmbete morțești. Aceste sîmbete sunt: cea dinaintea duminicii Judecății de Apoi (în care și suntem); cele din a 2-a, a 3-a și a 4-a săptămână a Postului Mare; cea dinaintea Duminicii Mari și cea dinaintea sfîntului Dumitru. Înafară de de sîmbetele din postul mare, celelalte 3 sîmbete au denumirea conform anotimpului în care sunt, moșii de iarnă, moși de vară și moși de toamnă. Prin acești „moși”, se subînțelege pomenirea tuturor moșilor și strămoșilor.
Aceste sîmbete au fost rînduite cu o bună chibzuință duhovnicească, avînd și o semnificație. Astfel,la moși de iarnă, îi pomenim pe ce răposați, în sîmbăta de dinaintea duminicii Judecății de Apoi, ca Dumnezeu să fie milostiv, pentru rugăciunile ce se fac, însoțite de milostenie și celor răposați, la Judecata de Apoi. În cele 3 sîmbete din Postul Mare, cînd ne pregătim sufletește de a ne bucura de lumina Învierii lui Hristos, le facem pomenire și celor răposați, ca Dumnezeu iertîndu-le păcatele, să aibă și ei parte de bucuria Învierii Domnului.
La slujba Duminicii Mari ne rugăm toți cu îngenunchere, ca să se reverse peste noi, că o mîngîiere ,,Duhul Adevărului”, iar pomenirea celor răposați în sîmbăta Duminicii Mari, o facem cu nădejdea că Dumnezeu îi va mîngîia duhovnicește cu mila Sa și pe ei, ușurîndu-le chinurile. Și la moși de toamnă, îi pomenim pe cei răposați, deoarece în duminica ce urmează, avem pusă spre citire, de a ne înțelepți duhovnicește, pilda cu bogatul ajuns în iad și săracul Lazăr ajuns în sînurile lui Avraam. Iar pomenirea ce o facem pentru toți răposații, în această sâmbătă, nădăjduim că le va fi ca o răcoare și o ușurare celor care asemenea bogatului se chinuiesc în muncile iadului.
În toate aceste zile de pomenire a tuturor răposaților în dreapta credință, suntem datori, după putință care o avem, să ne aducem aminte de ce trecuți din rîndurile noastre și mai ales să-i educăm în această privință pe copii și nepoții noștri, ca văzînd ei toate aceste rânduieli ce le facem pentru cei trecuți din viață, să avem o nădejde mîngîitoare, că ne vor face și ei nouă spre ajutorare sufletească, ceea ce facem astăzi noi, pentru toți cei din veac adormiți în dreapta credință, cărora, îl rugăm pe Bunul și Milostivul Dumnezeu să le dea iertare de toate păcatele și să-i odihnească în veșnica fericire a raiului.
Prot. Ștefan RÎMBU
