Orice alt mădular al trupului nostru uită după un timp necurăţia, starea de cădere și păcătoșenie prin care a trecut. Mirosul trece mai greu, pipăitul nu o să-l simţi în palme după un timp, gustul trece cel mai repede, cele auzite vor fi şi ele uitate relativ repede. Ochii însă, adică privirea sau văzul, în general, ne dau război. Porţi cu tine o imagine chiar zeci de ani şi observi că nu te părăseşte. Asta pentru că ochii sunt fereastră direct către inimă.
Dacă ţi-ai deschis fereastra spre lucruri necuviincioase, atunci automat ochii tăi îţi vor răni inima. Dacă ţi-ai deschis inima spre lucruri de folos, atunci inima ta se va hrăni cu dulceaţă duhovnicească. De aceea e foarte important să privim la lucrurile bune.
Cugetarea la zidirea lui Dumnezeu, aşa cum ne învaţă Sfântul Vasile, este o şcoală a marii înţelepciuni. Când priveşti cu admiraţie natura, cerul, stelele, întocmirea văzduhului, fenomenele naturii, formele de relief, atunci dai slavă Creatorului, e ca şi cum te-ai ruga fără cuvinte. Deci se poate să privim şi la lucruri bune, nu numai la cele care ne împing spre iad. Dacă nu ar fi înţeles gravitatea căderii prin ochi, Marele Vasile nu ar fi separat altarul bisericii de adunarea de credincioşi. Cum aflăm din viaţa Sfântului, s-a făcut aceasta pentru că un diacon privea cu ochi poftitori spre o femeie.
În Sfânta Scriptură e greu de numărat, fiindcă apare de nenumărate ori în textul biblic, poate de sute sau chiar mii de ori. Iar prin folosirea atât de des acestui cuvânt Dumnezeu vrea să ne deschidă mintea să sesizăm cât de periculoasă este privirea și la ce păcate ne poate duce, dacă nu punem frână privirii de la lucrurile cele rele și dăunătoare. De aceea se cuvine toți, dar mai ales tinerii, care sunt atât de atrași de ispita internetului, să fie atenți ce privesc și ce văd pe acolo, că de la o simplă privire, poți ajunge la un mare și dăunător păcat, care în cele din urmă poate să te marcheze în rău pentru întreaga viață.
Așadar, dragi tineri, priviți doar binele și frumosul, ca să deveniți buni și frumoși, la chip și suflet.
Prot. Vadim COROSTINSCHI,
Secretarul Episcopiei de Ungheni și Nisporeni
