Iată îndrăciți, iată răutate! Îndrăcirea din lăcomie. Dumnezeu le-a arătat că fără El nu se poate face nimic. Chiar dacă ajunge omul într-o stare pământească mai bună, când vrea Dumnezeu îl dărâmă și-l coboară până în fundul iadului. Într-o mare rătăcire și necredință au ajuns și țăranii noștri, creștinii de pe la țară, că au părăsit bisericile, s-au luat de băuturi, se dușmănesc, se pârăsc, se încaieră și se omoară, s-au luat la întrecere în modă, cu orășenii și i-au întrecut de mult. Nu le mai trebuie credință și biserică, mor îmbătrînți de zile, nespovediți și neîmpărtășiți. Ei, care alergau primii la sfintele slujbe și nu lipseau duminica de la biserică. Acum și din aceștia, mulți cred că e de ajuns să te duci la biserică numai o dată, de două ori pe an, să faci o rugăciune.
Să nu ne înșelăm, să ne aducem aminte de Sfînta Evanghelie de astăzi, care ne spune că și dracii s-au rugat! Astfel de rugăciuni, cum mai zic unii că mai bine se roagă ei acasă, nu sunt primite la Dumnezeu, așa cum zice și Domnul Hristos: Că nu oricine îmi zice Doamne, va intra în Împărăția cerurilor, ci acela care va face voia Tatălui Meu!. Cei mai mulți dintre creștinii noștri și-au făcut și ei un drum al lor, greșit; de aceea pe foarte mulți nu-i scoți din ideile lor. Creștinii de la început se deosebeau de ceilalți; acum nu se mai cunosc creștinii adevărați dintre cei lepădați, fiindcă fac aceleași păcate păgînești, vrednice de condamnat.
De aceea, la începutul creștinismului, când ajungeau cei credincioși pe patul morții, spovediți și împărtășiți, veneau în întîmpinarea lor sfinții îngeri, apărea Domnul Hristos și câte cineva din sfinții, din patronii lor și se bucurau , mureau ușor și cu zâmbetul pe buze își dădea sufletul în mâinile lui Dumnezeu. Nu cum aud acum despre undele cazuri, cînd pe patul morții cât îi ține gura și spun fel de fel de cuvinte de se îngrozesc cei din jur.
Așa a văzut o femeie, care toată viața a disprițuit biserica și credința și râdea de cei credincioși; când să-i iasă sufletul s-a umplut casa de duhuri necurate, iar ia a încput să țipe îngrozitor și să spună că au venit dracii să o ia. Când a auzit lumea care se adunase acolo, a fugit de frică. Acest lucru s-a întîmplat acum de curând, să știți! A rămas doar bărbatul și o persoana mai tare în credință, care mi-a povestit și mie. În ultimele clipe striga la bărbat zicând:”Ține, Nicolae, patul, ține că au venit să mă ia!” Grozave sunt clipele morții, pentru cei necredincioși, dar mai grozave sunt chinurile iadului care așteaptă sufletul nepregătit!
Să ne trezim, frați creștini, să ne trezim până nu e prea tirziu, cât mai putem face ceva pentru suflet! Să vă rugați la Dumnezeu să nu vă ia mila aceasta pe care o aveți acum – Sfînta Biserică – care vă hrănește, vă încălzește și vă lămurește în aceste probleme grale! Să ne trezim, căci fiecare vom răspunde de faptele noastre! Să facem numai bine pe lumea aceasta aproapelui nostru, în orice fel de faptă de bună, să fim blânzi, fără de răutate, fără vicleșug. Să fim plini de milă și de ajutoare către toți, ca să semănăm și noi cu sfinții care s-au mântuit și cu adevărații creștini, căci ei, creștinii adevărați, se străduiau să facă cât mai mult bine altora.
Ce trebuie să facă un creștin adevărat?
Preasfințitul Petru Episcop de Ungheni și Nisporeni îndeamna pe toți ca în aceste zile grele să se gîndească mai mult la suflet și să îndeplinească aceste reguli de mai jos:
- Să frecventeze regulat biserica.
- Să se mărturisească mai des, chiar dacă nu se îmărtășă.
- Să se împărtășă după necesitate, de dorit nu mai puțin de 6 ori pe an.
- Să postească cele 4 posturi și miercurea și vinerea.
- Să se roage acasă, rugăciuni de dimineață și seară și de dorit ca să aibă fiecare creștin dohovnic, și să ceară de la duhovnic o pravilă specială.
- Să facă milostenie după putință.
- Să nu uităm de pocăință și să nu o lăsăm de azi pe mîine.
