Într-una din ultimele predici pe care le-a ţinut, ieromonahul Serafim Rose a spus simplu şi cu voce scăzută ceea ce spusese şi înainte de nenumărate ori: Fiţi buni unii cu alţii. Zâmbiţi şi fiţi veseli. Purtaţi-vă sarcinile unii altora de dragul lui Hristos, după cum ne-a poruncit El.
În aceste predici am văzut o inimă atât de caldă şi iubitoare cum nu cred că veţi întâlni undeva în această lume rece, respectiv o minte neîntinată şi pătrunzătoare care nu şi-a tras seva din această lume întunecată, ci din har. Nevoiţi-vă un pic mai mult, ne îndemna el. Purtaţi-vă crucile fără să cârtiţi.
Să nu vă închipuiţi că sunteţi cineva deosebit, nu vă îndreptăţiţi slăbiciunile şi păcatele, ci uitaţi-vă la cum arătaţi cu adevărat; şi, mai ales, iubiţi-vă unul pe altul. Cu adevărat, părintele Serafim ni-L arăta pe Hristos atât în pildă cât şi în cuvânt.
În conversaţie era un proverbialul om al cuvintelor puţine. Nu era niciodată înclinat să pălăvrăgească fără rost, rareori îşi exprima vreo preferinţă pentru ceva şi îi displăcea făţărnicia de orice fel, vorbind adesea despre mentalitatea Disneyland a Americii, care făcea imposibilă pentru oameni căutarea şi aflarea adevărului. Era îngrijorat de faptul că cei mai mulţi dintre oameni suntinconştienţi: ignorăm atât de profund marile adevăruri ale Credinţei noastre încât nu suntem în stare nici să împărtăşim Ortodoxia cu alţii. „Fiţi treji, conştienţi, informaţi!” îndemna el. „Nu lăsaţi pe alţii să digere şi să înţeleagă Ortodoxia pentru voi; şi nu ţineţi Ortodoxia pentru voi înşivă ca şi cum ar fi o comoară privată. Împărtăşiţi-o şi altora.”
Ne vorbește părintele Serafim Rose – Scrisori
Editura Egumenița, Galaţi
