În unele scrieri aghiografe, în care sunt relatări despre viața și minunile Sfîntului Mare Mucenic Mina, găsim povestindu-se și următoarea întîmplare minunată.
Un creştin bogat s-a făgăduit să facă sfântului Mina un disc de argint. Deci mergând la argintar, i-a zis să facă două discuri şi pe unul să scrie numele sfântului, iar pe celalalt numele său. Şi după ce le-a făcut pe amândouă, discul sfântului se părea mai strălucitor şi mai plăcut, astfel creştinul acela a oprit discul sfântului pentru sine, iar cel care era al lui se hotărî să-l ducă la biserica sfîntului Mina așa cum se și gîndise. Şi s-a întâmplat să facă călătorie pe mare. Deci pe când cina, a adus sluga la masă discul sfântului plin de bucate, iar acel nesimţit şi neevlavios creştin mânca din bucatele cele din disc fără sfială şi fără cucernicie. Deci după ce s-a ridicat masă, a luat sluga discul ca să-l spele în mare, dar discul, alunecând din mâinile slugii, a căzut în mare, iar de urma lui și sluga.
Stăpânul său văzând acestea, se tânguia, zicând: ,,Vai mie, ticălosul! Că am greșit făcînd nelegiuire, luîndu-mi vasul sfîntului mie, iar al meu mie, puțin frumios i l-am dat sfîntului. Iată că acum am pierdut și vasul și sluga.” Cugetînd la păcatul făcut și tînguindu-se, iată că se apropiau de țărm, și cînd privi cu stăruință spre țărmul mării îl cuprinsese uimirea văzînd pe malul mării șezînd sluga cu vasul în mîini. De bucuria necrezutei minuni a strigat cu mare glas propovăduind minunea sfântului. Iar cei ce erau în corabie cu el au ieşit toţi afară şi, văzând pe slugă că ţinea în mâini discul, s-au minunat mult slăvind și ei pe Dumnezeu. În nedumerirea lor îl întrebau pe bărbat cum a scăpat din mare. Iar sluga le povestea, zicând: ,,Îndată ce am căzut în mare, a venit un om frumos şi m-au apucat şi, ducîndumă pe ape am ajuns aici.”
Din această impresionantă întîmplare, ca și din multe asemenea, putem și, chiar trebuie să luăm careva foloase duhovnicești. Nu este suficient doar să citim minunile și să ne minunăm în mod rational, ci trebuie să observăm ce am putea să luăm din respectiva întîmplare.
Această întîmplare cu sluga căzută în mare cu tot cu vas, ne face să cugetăm asupra faptului că, ceea ce am făgădui să dăm sau să facem Domnului, bisericii sau chiar unui om amărît și necăjit, să înfăptuim întocmai cum ne-a fost gîndul la început. Dacă noi oamenii ne c-am supărăm cînd suntem mințiți și înșelați, cu atît mai mult Dumnezeu și sfinții lui nu se las mințiți și înșelați. Înșelîndu-L și amăgindu-L pe Dumnezeu și pe sfinți, pierdem mai mult de cît ne-am fi închipuit. Creștinul bogat care îl nedreptățise într-un fel pe sfîntul Mina, am văzut că nu pierdu-se initial doar discul de argint, ci și sluga cea credincioasă ce-l slujea. Ca să înțelegem mai bine ce vreau să zic, voi relata ce mi s-a întîmplat chiar mie, întru cît mă comportasem c-am neghiob într-o situație.
Cu cîțva ani în urmă am mers la Iași pentru a mă închina la unele mănăstiri. Cînd am ajuns la cuvioasa Parascheva între timp ce stătem în rînd pentru a ne închina la moaștele cuvioasei, îmi venise un gînd, să pun într-o cutie a milei 20 de RON (90 lei MD), pentru că nu am scris pomelnic și nu luasem nici lumnări. Între timp îmi venise alt gînd, trebuie să mai merg și la alte mănăstiri și nu o să-mi ajungă banii, așa că mai bine pun niște lumînări și să nu mai pun în cutie acei 20 de RON. Așa și am făcut. După ce mă închinasem la sfintele moaște, am lut cîteva lumînări și le-am aprins. Apoi am mers la alte mănăstiri.
Mai pe seară am făcut cale întoarsă spre casă. Ajungînd la vamă, începem să pregătim actele, caut peste tot, pașaportul meu nu este. Intrasem toți în panică. Eram cu soția și doi copii mici, timp de iarnă și eu nu-mi găseam actele. În cele din urmă, că altă situație nici nu era, ne hotărîsem ca soțiia, cu copii și cu ceilalți ce mai erau în mașină să meargă acasă. Iar eu între timp îmi forțam memoria să-mi aduc aminte pe unde aș fi pierdut sau uitat geanta în care se afla și pașaportul. După ceva timp și intuiții, aflasem unde uitasem geanta cu acte. Am luat din vamă o mașină, am mers la acea mănăstire care era deja închisă, dar sunînd și rugîndu-i frumos mi-au deschis și mi-am luat geanta cu acte. Istoria a fost mult mai lungă, dar nu aceasta este important, ci faptul că,drumul cît m-am întors înapoi să-mi găsesc actele m-a costat 40 de RON, adică dublu cît mă gîndisem initial să-I dau, dacă pot spune așa, cuvioasei Parascheva acolo la cutie.
Acest caz, dar au mai fost cîteva m-au trezit la o realitate duhovnicească, să conșteintizez că nu poți și nici nu trebuie să fim fățarnici față de Dumnezeu și față de sfinți. Așa că e bine să avem întotodeauna bună cibzuială și sinceritate, mai ales cînd ne raportăm la cele sfinte și la sfinți.
Prot. Ștefan RÎMBU
