Nu poți experimenta Ortodoxia doar de pe internet, adică nu poți cu adevărat participa la o slujbă, la o Sfântă Liturghie, de pe internet. De aceea cred că Ortodoxia este mai dificil de evanghelizat comparativ cu protestantismul evanghelic, unde poți merge la oameni în public să-i întrebi dacă sunt mântuiți, iar dacă nu sunt mântuiți, pot deveni mântuiți în acel moment, făcând mărturisirea de credință pe care au pregătit-o pentru ei și atât. În Ortodoxie este puțin mai greu. Să spui oamenilor: „Vino și vezi!”, ia-ți timp din rutina zilnică., vino la Vecernie, vino la Sfânta Liturghie. Va fi incomod dacă nu ești obișnuit cu asta, vei sta în picioare aproape toată slujba și vei fi în preajma unor lucruri care nu îți sunt familiare, vei fi chemat la ceva mai înalt, trebuie să te rogi, se așteaptă de la tine să postești, se așteaptă să-ți transformi cu adevărat inima, ceea ce necesită timp, nu este un eveniment unic.
Dar cum putem totuși aduce oameni la mântuire fără să fim superficiali?
– Este totuși dificil. Dar cu toate acestea, noi nu trebuie să importăm în privința „evanghelizării ortodoxe” lucruri din lume, din viața corporativă, din protestantism, pentru că Biserica în esența ei are un program misionar mult mai complex și diferit decât cel protestant. Dar cu toate acestea, Sfântul Nicolae Velimirovici, de exemplu, care a trăit pe vremea radioului și a spus că trebuie să fim cât se poate de liberali în răspândirea credinței și cât se poate de conservatori în păstrarea credinței, trebuie să folosim orice mijloace necesare, dacă există TV, să folosești posturi TV creștine ortodoxe, sau acum mai nou folosim internetul și rețelele sociale. Însă totuși, în privința internetului, acum cu inteligența artificială, cred că trebuie să fim mult mai atenți decât eram înainte, pentru că sunt foarte multe capcane și prăpăstii în mediul on-line.
Internetul cu toate mijloacele tehnice te pot ajuta cel mult să-l aduci pe om aproape de biserică sau chiar în biserică, adică foarte aproape de Dumnezeu. Dar mijloacele tehologiei moderne nu te pot ajuta să-l menții pe om lângă Dumnezeu și-n biserică. Pentru aceasta este nevoie de altceva și anume de duh, de experiență venită din trăiri profunde, care este, așa cum spunea părintele Ioan Romanidis, „rezultatul unei vindecări sufletești, unei despătimiri, care îl duce pe om aproape de sfințire și chiar de îndumnezeire”.
Prin urmare îi poți aduce pe oameni la Biserică, dar la ce anume îi aduci? Dacă nu suntem transformați, nu suntem pe calea vindecării sufletești, a schimbării noastre lăuntrice, nu îi vom putea menține pe oameni în biserică. Biserica este spitalul spiritual înființat de Hristos. Dacă oamenii „noi” care vin la acest spital și nu văd că oamenii care iau medicamente să se îmbunătățesc, cu siguranță că se întreabă: de ce ar mai veni aici? Deci o latură importantă a lucrării noastre pastoral-misionare ar fi să ne vindecăm și să ne sfințim pe noi înșine, prin nevoință și lucrare duhovnicească profundă, că doar în acest fel îi putem ajuta real pe cei care nu sunt ortodocși sau sunt ortodocși doar prin botez, dar nu prin trăire. Or, așa cum spunea Sf. Serafim de Sarov, care a trăit în anii 1700: Dobândește duhul păcii și mântuiește-te tu, iar în jurul tău mii de oameni se vor mântui.
Deci ca o concluzie a celor spuse, putem afirma în duhul Sfinților Părinți, că pentru a aduce oamenii la Hristos și ai menține în biserică ne putem și chiar trebuie să folosim toate mijloacele posibile, care tot prin voia lui Dumnezeu ne sunt puse cumva la îndemână, dar să nu ne oprim doar la aceasta, ci deopotrivă cu acestea să ne lucrăm propria mântuire și despătimire, adică să ne vindecăm sufletește. Or, cum spunea chiar Hristos: „Doctore, vindecă-te pe tine însuți”.
Material selectat de prot. Ștefan RÎMBU
