Tema bătrâneții se regăsește și în Noul Testament, cu precădere în două epistole adresate de Sfântul Apostol Pavel lui Timotei și Tit. Aceștia doi, fiind hirotoniți episcopi, primul al Efesului și al doilea al Cretei, au primit numeroase povățuiri și îndemnuri de la Apostol prin epistole, dar și prin viu grai, cu privire la păstorirea credincioșilor din ținuturile ce le-au fost încredințate. Unul dintre subiectele în legătură cu care Pavel i-a sfătuit pe Timotei și Tit a fost și cum trebuie să procedeze în legătură cu bătrânii și bătrânele din cetate.
„Pe cel bătrân să nu-l înfrunţi, ci să-l îndemni ca pe un părinte; pe cei tineri, ca pe fraţi” (I. Tim. 5:1), îi spune Pavel lui Timotei, iar Sfântul Grigorie Dialogul al Romei, făcând referire la acest îndemn, spune următoarele: „Apostolul lui Dumnezeu Cel atotputernic, Pavel, spune: «Nu mustra pe un om în vârstă». Această regulă trebuie ținută în cazurile în care greșeala unui bătrân nu atrage spre pierzare inimile celor tineri, prin exemplul său rău. Dar când un bătrân se face pricină de smiteană tinerilor, el trebuie să fie certat cu mustrări aspre. Căci despre el este scris: «Toți sunteți o cursă pentru tineri» (Is. 42:22)”.
De foarte mare însemnătate sunt remarcile Sfântului Grigorie Dialogul, deoarece, într-adevăr, este un pericol foarte mare ca bătrânii, neglijenți prin vorbele și comportamentul lor, să-i smintească pe cei mai tineri. În vremurile noastre, când dezvinovățirea este la ordinea zilei în societate, auzim din ce în ce mai des de la tineri faptul că nu mai văd în cei vârstnici niște modele de urmat și că preferă să se reorienteze, acceptând sfaturi și modelându-și comportamentul după cu totul alte criterii, nu după cele care se presupune că ar fi trebuit să se regăsească la oamenii trecuți prin viață. Principiul „De ce să mă comport după cum mă înveți, sau să ascult sfaturile tale, dacă nici măcar tu nu pare că le urmezi, prin comportamentul tău?” este unul atât de des invocat în ziua de azi de către tineri, cu privire la cei vârstnici, încât a ajuns aproape un laitmotiv în a exprima pagubele morale pe care bătrânii cu un comportament necugetat la produc la nivelul tinerilor, chiar al propriilor nepoți.
Scriindu-i și lui Tit, Pavel este mult mai explicit în ceea ce privește învățătura pe care ierarhul Cretei e dator să le-o ofere păstoriților săi, cu precădere celor vârstnici. Bătrânii trebuie să fie „treji, cinstiţi, întregi la minte, sănătoşi în credinţă, în dragoste, în răbdare”, verset pe care Sfântul Ioan Gură de Aur îl explică în felul următor: „Are şi bătrâneţea defectele sale, iar nu numai tinereţea, mai mici poate decât tinereţea, dar le are: trândăvia, de pildă, lenea, uitarea, lipsa agerimii, iritarea. De aceea Apostolul, poruncindu-i lui Tit, îi zice: «Bătrânii să fie treji», căci sunt multe, după cum am spus, care fac să nu fie cineva treaz la vârsta aceasta a bătrâneţii. Şi mai întâi ceea ce am spus, a-şi pierde cineva cunoştinţa şi sensibilitatea, şi cu greu a se ridica de jos, precum şi cu greu a se mişca. Pentru aceea zice: «Cinstiţi, întregi la minte». Prin spusa «întregi la minte», de aici, el îi numeşte pe cei chibzuiţi, precauţi, fiindcă expresia aceasta înseamnă, în primul rând, izbăvirea minţii. Sunt şi la bătrâneţe oameni turbaţi de patimi, nebuni în purtări, unii din cauza vinului, iar alţii din cauza tristeţii, fiindcă bătrâneţea îl face pe om mic la suflet. «Sănătoşi în credinţă, în dragoste şi în răbdare», zice. Şi bine a spus «în răbdare», fiindcă mai ales aceasta se potriveşte celor bătrâni.”
Drd. David Gabriel Carpen
