Că tot lucrul bun cu osteneală şi trudă se face, şi fără osteneală nimic nu se săvârşeşte. Pentru aceasta zice Domnul că: „Împărăţia Cerurilor se sileşte şi silitorii o răpesc pe ea”, câţi adică silesc firea lor şi-şi taie voile trupeşti.
Prin multă osteneală se află odihna; prin luptă şi război, pacea; prin sudoare şi trudă, cununile; prin plângere şi lacrimi, bucuria şi veselia; şi prin urâciunea de sine, dobândeşti prea dulcea dragoste a lui Hristos. Pentru aceasta, în Sfintele Scrieri se mustră lenevirea şi se laudă bărbăţia şi osârdia, că niciun bine nu face vreodată lenevirea. Nu este altceva mai cinstit şi mai folositor decât fapta bună; şi se cuvine s-o dorească toţi şi cu multă osteneală să o caute.
Însă pentru greutatea şi asprimea ei, se lenevesc şi se trândăvesc unii, îşi pun pe piept mâinile şi îşi cruţă cărnurile lor, zicând: „Mai bine este puţin şi cu odihnă, decât mâinile pline cu necaz şi chin. Dar fiindcă nu este altă piedică la fapta bună decât numai cea mai de sus greutate, să ne îmbărbătăm să îndreptăm asprimea şi aşa dobândim fapta bună, şi prin ea Cereasca Împărăţie, căreia nu se învrednicesc decât numai câţi se silesc pe ei, biruind voile trupeşti”.
Cu această bărbăţie pierdem iubirea de sine şi toată greutatea ei, şi gonim afară pe vrăjmaşul acesta, şi îndată intră în inima noastră dragostea lui Dumnezeu. La aceasta te ajuţi prea mult cu pildele robilor lui Dumnezeu.
Monahul Agapie Criteanul
Mântuirea păcătoșilor, pag. 313-314
Editura Egumenița, Galați, 2009
