Niciunul dintre animalele aflate în arca lui Noe nu a pierit; tot la fel nu va pieri niciunul dintre creştinii ce vor alerga sub ocrotirea Sfintei Fecioare, care este Chivotul sfinţirii. Chiar şi de te va ameninţa toată mânia lui Dumnezeu, dacă ea va mijloci pentru tine, o va apleca spre mila şi blândeţe, căci mult poate rugăciunea Maicii spre îmblânzirea Stăpânului. De aceea glăsuieşte Sfânta noastră Biserica: Nimeni dintre cei ce aleargă la Tine nu iese ruşinat, Născătoare de Dumnezeu Fecioara; ci cerând dar bun, primeşte dăruirea către cererea cea de folos.
Să o cinstim, aşadar, dragii mei, după Domnul, cel mai mult pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. Numele Domnului nostru Iisus Hristos şi numele Preacuratei Lui Maici să fie scrise în inimile noastre şi niciodată să nu plece de pe buzele noastre. Numele Mântuitorului şi numele Preabinecuvântatei noastre Stăpâne să fie începutul şi sfârşitul rugăciunilor noastre de dimineaţă şi de seară. Cu aceste nume să intrăm în biserică şi să ieşim din ea, să începem şi să sfârşim orice lucru ca să ne învrednicim în ceasul suflării celei din urmă să-L avem de o parte pe Domnul Iisus Hristos, iar de cealaltă – pe Preacurata Fecioară Maria, şi să fim totodată proslăviţi în Împărăţia Cerurilor.
Arhimandrit Chiril Pavlov
Laudă Maicii Domnului
Editura Egumeniţa, Galaţi, 2012
