Zice proorocul: ,,Multe sunt necazurile drepților, dar din toate acelea îi va izbăvi pe ei Domnului”. Prin multe necazuri ni se cade nouă a intra în împărăția cerurilor. ,,În lume necazuri veți avea”, zice Domnul. Drepții, totdeauna sunt în scârbe, iar păcătoșii în bucurie. Și nu te minuna de aceasta, ,,că pe cel care îl iubește Domnul, ca un tată pe fiu, pe acesta îl ceartă, și îl bate pe tot fiul pe care-l primește…” După aceasta, fără de veste, îi va cuprinde pe ei scîrba. ,,Să nu te temi cînd se îmbogățește omul și când se îmulțește slava case lui. Că la moarte el nu va lua nimic”, zice proorocul.
Toți sfinții și-au petrecut viața lor în scîrbe și în griji, în pătimiri, în răbdări și în pătimiri. Oare numai tu singur pofteşti ca să fii fără de orice pătimire şi necaz? Să nu fie aceasta. Însă nu te mâhni cu sufletul, că nu este scârbă care să nu se schimbe. ,,Seara se va sălăşlui plângere, iar diminiaţa bucurie”, zice proorocul. Nu s-a legat bucuria cu bucuria şi scârba cu scârbă. Ci bucuria este legată cu scârba şi scârba cu bucurie.
Nici un sfânt nu a trăit în desfătări, odihnă şi fără necazuri. Sfinţii multe necazuri răbdau nu se tulburau. Noi aproape nimic nu suferit şi totuşi ne scârbin şi ne tulburăm amarnic. Sfinţii ca oameni, puţin greşind, mult răbdau şi nu se întristau. Noi mult greşim şi foarte puţin pătimim, dar amarnic ne mai întristăm.
Să luăm aminte, dar la pătimirile, necazurile şi chinurile tuturor sfinţilor şi astfel vom vedea că chinurile şi pătimirile noastre înseamnă aproape nimic, iar din aceasta vom deveni mai răbdători.
Alfavita Suletească, pag. 136-140
Editura Cartea Ortodoxă
