Nevoinţa creștină înseamnă o sumă de activităţi, preocupări şi eforturi duhovniceşti zilnice care constau în: Rugăciune, citire din Sfânta Scriptură şi Scrierile Sfinţilor Părinţi, meditaţie la cele citite, facere de bine în ascuns, cercetarea cugetului, trezvie, vigilență şi supraveghere aspră despre sine, paza simţurilor, a gândurilor şi a inimii, cugetarea la moarte şi la soarta noastră de după moarte, care toate împreună compun ceea ce se cheamă lucrul cel duhovnicesc al creștinușlui!
Nevoinţa creștină nu este o datorie, ci o necesitate! Ea nu este obligatorie, ci este esențial, pentru rămâneare în viață a celor care „merg pe calea cea strâmtă”!
Aşa precum o uşă care nu mai este deschisă şi rotită în balamalele sale, se înțelepțește, şi aşa cum un foc pe care nu se mai pun lemne pe el se stinge, de asemenea şi aşa cum un pârâu repejor, dacă este deviat pe o altă matcă şi talveg ajunge de se bălteşte şi pierde într-o mlaştină, tot așa sufletul creştinului care nu se mai roagă şi nu mai se curăţeşte şi înnoieşte pe dinăuntru şi mai ales în adâncul minţii lui se stinge şi se ofileşte şi se usuci şi se pierde!
Nevoinţa duhovnicească este pentru toți creștinii şi nu numai pentru călugări cum s-ar crede la prima vedere şi înţelegere a ei. Nevoinaţa duhovnicească este de fapt petrecerea sufletului (şi a părţii sale celei mai adânci care este duhul) creştinului întru lucrării firii celei noi şi în purtările şi manifestările firii celei noi, şi care a fost înnoit de vaccinul şi puterea divină a harul Botezului creştin ortodox.
Toţi creştinii ortodocşi practicanţi şi implicaţi conştient cu frică şi cu cutremur a propriei ei mântuirii, fac nevoință, fie că sunt conştienţi de ea sau nu.
Dar nu toţi o fac corect şi cu roade, şi nu toţi sporesc în ea, ci pentru unii creştini ea este o adevărată corvoadă! De ce? Şi anume pentru că aceşti creeştini nu au înţeles un lucru esenţial, acela că ca orice efort, şi efortul duhovnicesc are nişte, puncte prinicipale şi prioritare şi pârghii esenţiale cu care el este mai ușor de depus şi săvârşit.
Când aceste puncte esenţiale şi pârghii sunt cunoscute de către creştinul râvnitior, atunci nevoinţa creştină devine o plăcere de fiecare zi, şi o desfătare duhovnicească.
Sursa: Oastea Domnului
