Nepăsarea faţă de cele sfinte atrage cel mai mult mânia lui Dumnezeu asupra noastră, sau de ce nu se cuvine să fie imprimate în batjocură chipuri de icoane pe haine

Iubiţi întru Hristos fraţi şi surori!

De la propovăduirea Sfinţilor Apostoli şi până-n zilele noastre, Biserica Ortodoxă, prin slujitorii ei, are menirea să-i îndrepte pe cei rătăciţi, să-i ridice pe cei căzuţi şi să arate ceea ce este primejdios şi dăunător pentru mântuire. Or – aşa cum am şi afirmat de multe ori prin predici şi cu diferite ocazii – în ultima vreme, tot mai mult se înfăptuiesc lucruri în faţa cărora nu trebuie să stăm ca simpli spectatori. Se cuvine să luam atitudine ortodoxă în faţa multor acţiuni necugetate, iar altele chiar păgâneşti. Ori de câte ori a fost nevoie, am tras un semnal de alarmă, atunci când apărea prin mijloacile mass-media sau pe diferite reţele de socializare, ştiri şi imagini ce atăcau credinţa noastră sau ponegreau diferite sfinţenii ale Ortodoxiei. Nu odată am tras atenţia asupra faptului ca să fim cu luare aminte la încălţămintea ci-o procurăm, să nu aibă imprimat pe talpă, aşa cum se întâmplă de multe ori, semnul sfintei cruci, sau să nu procurăm pavaj pentru trotuoare şi ogradă care, de asemenea poate avea chipuri de cruce, pe care o călcăm, ponegrind sfinţenia.

De data aceasta mă văd nevoit să trag atenţia asupra altui fapt, care pentru unii poate avea un impact minimal, însă pentru mine ca arhiereu prezintă un caz îngrijorător şi o socot drept ponegreală adusă sfintelor icoane, dar şi hulă împotriva luiDumnezeu şi a sfinţilor Săi.

Nu de mult văzusem expus pe o reţea de socializare nişte imagini în care un bărbat şi o femeie aveau haine de iarnă confecţionate din material pentru veşminte preoţeşti, cu cruce şi insigne bisericeşti. Or, din acest fel de material se cuvine de folosit doar pentru confecţionarea veşmintelor de slujitor şi diferitor atribute bisericeşti. Apoi, mi-a arătăt cineva că a întâlnit expus, de asemnea pe o reţea de socializare, o prezentare de modă în care participantele defilau pe podium în rochii ce aveau imprimate pe ele diferite chipuri ale Maicii Domnului, care erau împrăştiate neuniform pe haină stând astfel, şi în locuri necuviincioase. Un al treilea caz de acest fel, pe care l-am văzut zilele acestea, este şi mai strigător la cer, o fotografie reprezintând pe un homosexual ce defilează pe o stradă diuntr-un oraş european, având imprimat pe haina ce-o poartă icoana sf. Ierh. Nicolae care atârnă chiar peste partea intimă. O blasfemie care te înfricoşează şi te înspăimântă, gândindu-te la cât de mult a degradată omenirea, de parcă am fi în perioada iconoclastă, când se profanau în orice fel chipurile sfintelor icoane.

Dragii mei!

Chiar dacă aceste întâmplări nu s-au petrecut – din fericire – în ţara noastră, chiar dacă asemenea întâmplări sunt – ar zice unii – doar câteva, totuşi, cum am menţionat mai sus, nu putem fi indiferenţ faţă de această pângărire a sfintelor icoane. Una este când cineva spune: nu cred în sfintele icoane, nu le cinstesc şi nu am nevoie de ele. Şi, cu totul altceva este când, din rea credinţă şi cu bună ştiinţă profanezi chipurile sfinţilor, a prietenilor lui Dumnezeu.

Da, noi cei mai în vârstă, mai cu frică de Dumnezeu, care totuşi am avut parte de o educaţie creştină cu frică de Dumnezeu, ne înspăimântă o asemenea atitudine a acestor oameni nechibzuiţi şi, cu siguranţă, nu vom recurge vreodată să facem asemenea nelegiuiri. Dar trebuie să ne gândim la copii noştri, la generaţiile care ne vor urma. Observăm că lucrurile, sub aspec moral şi creştineşte degradează de la o zi la alta prin implicarea dinafară. Iar o bună parte dintre tinerii noştri, cu părere de rău, tocmai acestea le aleg. Şi cei care sunt protivnici Ortodoxiei ştiu cum să impună aceste vestimentaţii cu icoane pe ele, ca să fie purtate pentru a ponegri cele sfinte.  Cum? Simplu. Le prezintă ca fiind nu nou trend, ceva la modă. Iar după modă alergăm cu toţii. Mai nou, am şi văzut deja că şi renumiţi artişti le poartă nestingheriţi. Astfel, încet-încet nu este exclus ca să vedem purtându-se la scară largă acest fel de haine. Că vor zice: e la modă, uite cutare şi cutare le poartă, de ce să nu am şi eu o astfel de haină.

Cu ceva timp în urmă nimeni nu se gândea că vom ajunge să vedem asemenea nelegiuiri şi totuşi – cu părere de rău – astăzi ne este dat să vedem înfăptuindu-se asemenea fărădelegi. Astfel, dacă nu vom educa tinerii corespunzător, în duhul dreptei credinţe, să fie cu frică de Dumnezeu şi cu evlavie de cele sfinte, nu peste mult timp vom vedea şi dintr-ai noştri umblând cu maiouri şi pantaloni cu icoane pe ele.

Atiudinia pe care am luat-o în scris faţă de pângărirea sfintelor icoane ce sunt imprimate cu rea credinţă pe vestimentaţie, este argumentată prin faptul că, nu doar conştiinţa proprie ne îndeamnă spre a ne împotrivi acestei fărădelegi, ci avem şi canoane – de la al şaptelea Sinod Ecumenic şi de la unele Sinoade  Locale, dar şi unele învăţături ale Sfinţilor Părinţi – care ne îndeamnă să cinstim cuviincios sfinţeniile Ortodoxie şi să avem evlavie creştinească faţă de tot ce este sfânt. Şi dacă unii cu intenţie meschină, de defăimare a Ortodoxiei şi a convingerilor religioase necinstesc chipurile sfintelor icoane, noi, slujitorii bisericii, dar şi creştinii cu conştiinţă duhovnicească trează, avem datoria să ripostăm în faţa acestor fărădelegi şi să îndemnăm pe toţi oamenii să se ţină departe de asemenea înfăptuiri, care atrag mânia lui Dumneze asupra noastră.

Prin asemenea momente vedem cum se bate în Biserica ortodoxă, vădit şi fără ruşine. Este datoria noastră să ripostăm fărădelegilor şi să prezentăm păcatul adus în ţara noastră dinafară, căci ei prin asta ne umilesc şi ponegresc idealurile poporului nostru, adică învăţătura Bisericii Ortodoxe.

Iubiţi fii şi fice duhovniceşti!

Nu puţine sunt istorisirile bisericeşti în care ni se realatează despre pedeapsa lui Dumnezeu adusă asupra celor care pângăreau cele sfinte şi necinstesc sfintele icoane. Aș aminti aici întâmplarea pe seama căruia s-a făcut și un film intitulat „Minunea”, când o tânără a încercat să pângărească chipul unei icoane, începând să danseze în mână cu o icoană a sf. Ierh. Nicolae, fapt pentru care a înțepenit pe loc, transformându-se într-o statuie de piatră. Oare chiar este nevoie să mai aducă Dumnezeu pedespse asupra noastră ca să înţeleagă unii oameni că nu e cuviincios şi e un mare păcat să necinsteşti chipurile Sfintelor Icoane în aşa fel?

Să fim atenţi ce fel de haine doresc să cumpere copii şi nepoţii noştri. Să nu fim nepăsători. Sfântul Nectarie de Eghina spune: „Nepăsarea faţă de cele sfinte atrage cel mai mult mânia lui Dumnezeu asupra noastră”.

Să nu ni se pară aceasta că e un lucru nesemnificativ sau că e un rău prea mic şi nu poate distrunge credinţa noastră. De multe ori – spunea un părinte atonit – înpunsătura de ac îţi pricinuieşte mai multă durere şi boală, decât o împunsătură de cuţit.

Cum s-a zis şi mai sus, trebuie să luăm atitudine ortodoxă, să nu fim nepăsători. Un cuvios părinte din zilele noastre spunea că, în asemenea împrejurări, Dumnezeu se uită să vadă cine este indiferent şi cine nu faţă de aceste nelegiuiri; cine este creştin adevărat şi mărturiseşte drepta credinţă şi apără valorile şi sfinţeniile ortodoxiei. De aceea se cuvine să fim adevăraţi mărturisitori ai dreptei credinţe, împlinitori ai sfintelor învăţături şi îndreptători ai lucrurilor ce ponegresc şi hulesc cele sfinte.

Cu arhiereşti binecuvântări şi dragoste creştinească

+ PETRU

Episcop de Ungheni şi Nisporeni