Cuvioase părinte Ierodiacon,
Vestea trecerii la cele veșnice a roabei lui Dumnezeu Maria, bunica cuvioșiei voastre, ne-a întristat profund. Știm că ea a fost pentru cuvioșia voastră mai mult decât o mamă căci ați pierdut mama adevărată în fragedă copilărie pe când aveați doar 3 anișori iar bunica a devenit atât mamă cât și cel mai scump om pentru dumneavoastră. De asemenea știm că ea a fost cea care v-a îndreptat pașii spre sfânta mănăstire iar inima și mintea către Dumnezeu căci deseori de mânuță ați fost adus la sfintele slujbe în mănăstire după care ați rămas aici pentru ai sluji Domnului în curăție îmbrățișând viața de monah.
V-a iubit mult căci și în pragul morții gândul era la cuvioșia voastră și doar atunci când ați sosit, și după o discuție și strânsă îmbrățișare a putut pleca cu inima împăcată la bunul Dumnezeu. Nouă nu ne rămâne decât să ne rugăm Domnului ca să o primească în împărăția cerurilor iar în sufletul cuvioșiei voastre să domnească pacea și liniștea.
Veșnică ei pomenire!
+PETRU,
Episcop de Ungheni și Nisporeni
