Preasfinția Voastră, Preasfințite Stăpâne, PETRU,
Învățătura Sfintei Biserici Ortodoxe ne îndeamnă că se cuvine a fi alături unii de alții și în momentele de bucurie ale vieții, dar și în cele de tristețe și durere. Or, atunci când, ne despărţim trupește, prin rânduiala Celui de Sus, de cineva drag, e un moment de tristețe omenească.
Astfel, Preasfințite Stăpâne, noi, colaboratorii Centrului Eparhial, în numele nostru personal, dar și al tuturor slujitorilor, monahilor și credincioșilor din cuprinsul Episcopiei de Ungheni și Nisporeni, Vă aducem sincere condoleanțe cu trecerea din această viață pământească, la cea cerească a surorii Preasfinției Voastre, Tamara.
Cunoaștem că în familia în care V-ați născut, fiind 9 copii, datorită educației exemplare a părinților Preasfinției Voastre, a fost viu duhul de dragoste frățească, stima și respectul unul față de altul. Și chiar dacă prin Pronia Divină, Preasfinția Voastră, ați luat anevoiosul drum al monahismului, care presupune lepădarea până și de frați, totuși în virtutea dragostei creștine și a duhului de unitate frățească i-ați purtat, în rugăciuni și mărinimoasa inimă, pe cei cu care ați fost purtați de blândele și muncitele brațe ale aceleiași mame.
După trecerea la Domnul a mamei Preasfinţiei Voastre, Teodosia, noua adormită Tamara, era ca o mamă pentru toţi ceilalţi fraţi, fapt pentru care cunoaştem că aţi avut o dragoste şi un respect deosebit față de ea. De aceea înțelegem că, în sufletul Preasfinției Voastre, omenește vorbind, vibrează sentimentul trist al despărțirii. Acest moment e oarecum firesc, întrucât și Hristos, ca om, a lăcrimat la mormântul prietenului Său, Lazăr.
Vestea trecerii la Domnul a surorii Tamara, ne-a întristat şi pe noi, întrucât am cunoscut-o cu toţii ca fiind o doamnă plină de cumsecădenie şi cu bunătate rar întâlnită.
Ne este cunoscut faptul că în mod cinstit şi prin muncă onestă şi-a câştigat în viaţă, stima şi respectul când a activat ca şef la cantina Ministerului de Interne, apoi la Ministerul Apărării.
De asemenea, cunoaştem că activând ca bucătar-şef la Centrul de Plasament „Preafericitul Iosif” din Chişinău, s-a remarcat nu doar prin profesionalism, dar şi prin bunătate şi dragoste necondiţionată. Fapt pentru care, ca o răsplată, copiii ce erau îngrijiţi la Centru de Plasament o numeau bunică, şi îi purtau un respect deosebit.
Preasfințite Stăpâne, nădăjduim în marea bunătate părintească a Milostivului Dumnezeu, că Vă va aduce în suflet mângâiere duhovnicească, iar pe răposata Tamara o va așeza în veșnică Sa Împărăție Cerească. Or, chinurile durerilor prin care a trecut la sfârșitul vieții sale, credem că sora Tamara și-a răscumpărat toate greșalele pe care ca un om le-a săvârșit în această viață pământească.
Dumnezeu să Vă întărească în aceste momente de despărțire pământească de sora Tamara, iar pe ea Dumnezeu să o odihnească în fericirea cea veșnică a raiului.
Veșnică pomenire adormitei întru Domnul, Tamara!
Cu pioase plecăciuni și dragoste fiască, aduc sincere și sufletești condoleanțe, colaboratorii Centrului Eparhial şi Clerul din Episcopia de Ungheni şi Nisporeni
