E tragic să lucrezi într-un birou unde există oameni cu probleme duhovnicești, probleme psihice, existențiale, și tu să nu spui un cuvânt. Și alții poate că nu știu, dar tu ești un om credincios. Uneori vin la mine oameni care îmi spun că lucrează în cutare birou, că fac o anumită lucrare. Și știu că acolo lucrează și tineri din Biserică, însă nu au curajul să spună o vorbă bună unui om aflat în nevoie. Însă, dacă fratele tău ar fi fost flămând, sau ar fi avut o problemă economică, sau o altă greutate de ordin material, nu i-ai fi sărit în ajutor? Nu i-ai fi spus un cuvânt bun? Să-l mângâi, să-l susții, să-i dai curaj. în greutatea în care se află? Sau, dacă-l vezi pe fratele tău că e flămând și însetat duhovnicește – acea foame și sete are o dimensiune veșnică…
A-i da o farfurie cu mâncare unui om – aici gătim zilnic, de mai multe ori pe zi, pentru 2000 de persoane -, [e ceva firesc]. Oamenii mănâncă și apoi iarăși flămânzesc. Nu mănâncă doar o singură dată și s-a terminat. Nevoile trupești sunt zilnice. Însă Hristos spune că de cineva va bea din apa pe care i-o va dărui El, nu va mai înseta în veac. Și dacă cineva mănâncă din hrana pe care i-o va dărui Hristos, nu va mai flămânzi în veac. Hrana duhovnicească are o importanță mai mare decât nevoile trupești.
Era un mitropolit într-o regiune a Greciei, în Florina, care se numea Augustin Kandiotis. Ați auzit de el? Pe internet există niște omilii foarte frumoase de-ale sale. El era cam din vremea mea. L-am cunoscut. Un om foarte frumos. Era năvalnic, înflăcărat [pentru dreapta credință]. Un om al timpului său, îmi imaginez că astăzi nu ar fi avut priză cuvântul său. Sau ar fi fost băgat la închisoare. Au vrut să-l închidă atunci la spitalul de nebuni. Hunda [membrii dictaturii militare] a trimis 3 psihiatri ca să-l examineze, cu scopul de a-l închide în spitalul de nebuni. Așa au făcut atunci în Grecia. Dacă erai un pic mai ciudat, trimiteau 3 psihiatrii, scoteau un certificat medical și apoi te „adunau” de pe drumuri, te băgau într-o dubă și apoi te duceau la psihiatrie.
Acest lucru mi l-a spus episcopul însuși, când a venit odată în Sfântul Munte. Mi-a spus că a fost examinat de medici psihiatri. În sfârsit! El era un om un pic cam dintr-o bucată, avea mult curaj. Însă spunea lucruri adevărate. În Florina era o femeie bogată ce iubea oamenii, făcea activități filantropice. În fiecare an de Crăciun oferea o masă la orfelinatul mitropoliei. Era vorba de o masă foarte bogată. Și făcea acest lucru pentru copiii orfani.
IPS Mitropolit Athanasie de Limasol
