În Vineria Săptămânii Luminate se cinstește sărbătoarea închinată Maicii Domnului numită „Izvorul Tămăduirii”. Prin această Sărbătoare, ca prin multe altele închinate Maicii Domnului, ni se arată poziția şi rolul Fecioarei Maria în Ortodoxiei și-n lucrarea mântuirii, dar și puterea ei de ajutorare a neamului omenesc.
Sărbătoarea Izvorul Tămăduirii amintește o minune uimitoare. Cu puțin timp înainte de a ajunge împărat, Leon cel Mare (457-474) se plimba printr-o pădure din apropierea Constantinopolului (Istambulul de zi – Turcia). La un moment dat acest Leon a întâlnit un orb rătăcit, care l-a rugat să-i dea apă și să-l călăuzească pe drumul spre cetate. Leon a pătruns în desișul din apropiere după apă, dar nu a găsit, fapt ce la întristat pentru că nu putuse să-i potolească setea acelui orb. Dar pe când se întorcea din desișul pădurii, auzi o voce, care era a Maicii Domnului, zicându-i: „Nu este nevoie să te ostenești mult și nu te întrista, căci apa este aproape! Pătrunde doar mai adânc în această pădure și luând cu mâinile apă din izvorul pe care-l vei găsi, potolește setea orbului și apoi unge cu ea ochii lui cei întunecați”. Leon a făcut întocmai și îndată orbul a început să vadă. După ce a ajuns împărat, Leon a construit lângă acel izvor o biserică. Mai apoi, împăratul Justinian (527-565), care suferea de o boală grea, vindecându-se după ce a băut apă din acest izvor, a construit în semn de mulțumire și recunoștință o biserică și mai mare. Și după cum consemnează unele scrieri istorice ale Bisericii Ortodoxe și nu numai, de-a lungul timpului, apa acestui izvor a vindecat multe boli și a tămăduit diferite răni, molime și alte suferințe.
Dar noi ,,poporul cel nou a lui Dumnezeu”, se cuvine să înțelegem duhovnicește că, acel izvor material de altă dată, găsit de viitorul împărat Leon, reprezintă de fapt Izvorul cel viu al mântuirii noastre, pe Maica Domnului, la care găseşte speranţă, mângâiere şi încurajare tot sufletul întristat şi necăjit. La acest dumnezeiesc izvor – la Maica Domnului – găsim tot timpul alinare și ajutor, pentru că ea este nu doar mama lui Iisus, ci şi Mama noastră. Şi precum şi-a îndeplinit bine rolul de mamă faţă de Fiul ei dumnezeiesc, tot aşa îşi îndeplineşte acum datoria de mamă faţă de noi toţi fiii ei duhovnicești, care am fost înfiați pe dealul golgotei, lângă Crucea Fiului său.
Sfinții Părinți ne mai spun că, Maica Domnului este, nu doar „haina celor goi de îndrăzneală, mângâierea și bucuria noastră”; ci ea este şi „podul care trece la cer, pe cei de pe pământ”; este „mijlocitoarea între Dumnezeu şi om”; fiind și „bunăvoirea lui Dumnezeu către noi cei muritori și îndrăznirea celor muritori către Dumnezeu”. Maica Domnului mai este și „îmblânzirea Judecătorului Celui drept și iertarea multor greşiţi.” Acestea sunt doar unele din adevăratele daruri care izvorăsc pururi ca dintr-un izvor, de la Preasfânta Fecioară Maria.
Un ierarh al Bisericii noastre spunea într-o predică la Sărbătoarea Izvorul Tămăduirii: „Maica Domnului se apleacă și astăzi, ca în toate timpurile, asupra necăjiților, și întristaților, și celor lipsiți de ajutor și mângâiere, cu iubirea pe care o mamă o are faţă de fiii cei mai neajutoraţi şi aflați în primejdii. Ea priveşte și astăzi cu durere la mulţimea nesfârşită a celor păcătoşi, la tinerii amăgiţi de plăceri ademenitoare, la adulţii deveniţi sclavi ai egoismului şi ai urii, la fiii Bisericii deveniţi căldicei din cauza indiferenţei şi a necredinţei. Ea le spune tuturor acestora, cât și tuturor celorlalți: Eu sunt mama nădejdii voastre, eu sunt sprijinul și alinarea voastră!”.
Așadar, dragi și iubiți credincioși, în orice întristare și supărare ne-am afla, să nu deznădăjduim, ci să alergăm către Maica Domnului, care răspândeşte pretutindeni roua iubirii sale de mamă și ea ne va fi ajutor și mângâiere, luminare și întărire, scăpare și vindecare, cum a fost pentru toți cei ce au alergat la ea până astăzi, ca la un adevărat Izvor nesecat de Tămăduirie.
Preot Ștefan RÎMBU
