Părintele Porfirie lega mereu lupta duhovnicească de problema lăcomiei pântecelui. Spunea că, dacă omul reușește să mănânce cu măsură și în mod rațional, Dumnezeu îi completează lipsurile pe care le are. Mai zicea că diavolul a reușit să-l scoată pe om din Paradis tot din cauza lăcomiei pântecelui, iar acum, Dumnezeu îl cheamă pe om ca să se lupte și să ia înapoi împărăția pe care a pierdut-o, zicând: „Războiește-te cu el ca să iei înapoi puterea pe care ți-a luat-o”.
Atunci i-am zis părintelui Porfirie:
– Așadar, lupta cu lăcomia pântecelui este foarte importantă.
Iar el mi-a răspuns astfel:
– Lupta aceasta este atât de importantă pentru urcușul duhovnicesc, încât Părinții Bisericii noastre obișnuiau ca, atunci când își făceau de mâncare, să pună peste ea un pahar de zeamă amară, ca să nu simtă plăcerea mâncării.
– Și ce iese de aici?
– Ce iese? Ascultă să-ți explic: atunci când omul se nevoiește astfel, nu apucă să ridice mâinile spre cer, și asupra lui coboară harul lui Dumnezeu.
Sursa: Urcuș spre înviere
