Sfinții Părinți spun: „Mai presus de lucrare este paza”. Mulți dintre noi se sârguiesc cu multă mărinimie atât la ascultare, cât și la privegherea de noapte. Într-adevăr, se ostenesc mult, în mod deosebit pentru a ajunge la umilință și la lacrimi înainte de împărtășire, dar cu toate acestea, fiindcă nu iau aminte la ei înșiși, rămân aproape în același loc sau de multe ori se întorc mai mult înapoi decât merg înainte. Și atunci unii se întreabă: „Unde greșesc? Fac ascultare, mă mărturisesc, postesc, priveghez, iert, mă rog pentru cei ce mă mâhnesc și mă prigonesc. Unde este greșeala?”
Răspunsul ni-l dă un mare isihast al Sfântului Munte, Starețul Daniil, care trăind într-o desăvârșită liniște, de îndată ce se termina Sfânta Liturghie, fără să vorbească cu cineva mergea și se închidea în chilia sa neprimind pe nimeni. Făcea excepție numai cu marii asceți Iosif și Arsenie, cei de o nevoință cu el. De obicei primele sale cuvinte pe care le spunea acestora erau: „Sfânta Sinclitichia spune: Opaițul luminează, dar fitilul i se ard”. Prin aceste cuvinte voia să arate cât de mult se temea el însuși ca nu cumva prin vorbire să piardă harul pe care îl dobândea atât prin osteneala privegherii, cât și prin împărtășirea cu Sfintele Taine.
Acum să-și imagineze fiecare dintre noi câte portițe deschidem nu numai prin discuții nevinovate, ci chiar și prin cele duhovnicești. De cele mai multe ori convorbirile duhovnicești sfârșesc în vorbire deșartă, flecăreli, discuții politice și judecarea celorlalți. Și după toate acestea ne mai întrebăm unde greșim.
Pentru acest motiv, și fericitul nostru stareț Iosif a predat fiilor lui duhovnicești această rânduială: adică îndată după Sfânta Liturghie, dar mai ales după împărtășire, toți frații să se retragă în tăcere la chiliile lor. Această rânduială a fost pusă și de Starețul meu, Părintele Haralambie, în obștea sa.
Este vădit faptul că la cei care, împreună cu lucrarea duhovnicească, își păzesc în același timp și simțurile și mai ales limba, roadele duhovnicești sunt bogate.
Monahul Iosif Dionisiatul,
Starețul Haralambie – dascălul rugăciunii minții
