Alături de Ierarh au liturghisit preoții slujitori ai acestei catedrale. În cadrul Sfintei Liturghii, Preasfințitul PETRU a ținut un cuvânt de învățătură pe marginea pericopei evanghelice care s-a citit astăzi: „Înțelesurile evangheliei cu samarineanul milostiv sunt profunde, de aceea trebuie să luăm bine aminte. Omul căzut între tâlhari este Adam cu tot neamul omenesc. Ierusalimul este raiul, fericirea cea veşnică, iar Ierihonul este lumea aceasta pământească. Aşadar pentru neascultarea lui, Adam a fost scos din fericire şi coborât în această lume între tâlhari, iar tâlharii nu sunt alţii decât demonii iadului. Aceşti demoni l-au dezbrăcat pe om de fericirea de care se bucura în rai. Dar nu numai atât, ci i-au făcut şi răni, adică l-au cufundat pe om în fel de fel de păcate grele, căci precum rana sapă în trupul omului, tot aşa păcatul răneşte sufletul omului.

Preotul care a trecut pe lângă cel bătut şi rănit, fără să aibă milă de el, este preotul Vechiului Testament, care n-a putut să-l ajute pe om, adică să-l mântuiască, fiindcă nu avea har. Levitul care a trecut după preot şi a făcut la fel ca el, adică a lăsat rănitul în drum au fost proorocii Vechiului Testament, care nici ei n-au putut să ajute pe om, adică să-l mântuiască. Dar iată că trece un samarinean care era în călătorie, adică în misiune. Și acest samarinean e nimeni altul decît Hristos, care văzînd pe cel bătut şi rănit – sufletul omenesc istovit de păcat- i se face milă de el, și turnă vin şi untdelemn peste răni, le înfăşoară cu pânză, apoi îl ridică pe asinul său şi îl duce la o casă de oaspeţi, la un han. Aici l-a dat în primire hangiului şi scoţând doi dinari i-a dat spre cheltuială, spunându-i că ce va mai cheltui în plus îi va da înapoi la întoarcere. În scurte cuvinte putem spune că ce a făcut samarineanul acelui om rănit, pentru al salva, este preînchipuire a ceea ce a făcut Hristos pentru mîntuirea sufletului omenesc.”

La final Ierarhul a oficiat un Te Deum de mulțumire pentru omagiații zilei de astăzi după care i-a felicitat personal dăruindu-le câte o icoană.