Biserica Ortodoxă cinstește pe 16/29 august, cu slujbe cuvenite pe Sfinţii Martiri Brâncoveni: Constantin Voievodul cu fiii săi, Constantin, Ştefan, Radu, Matei şi sfetnicul Ianache. Pe 15 august 1714, chiar în ziua în care urma să împlinească 60 de ani, voievodul Constantin Brâncoveanu a fost decapitat, pentru că a refuzat să se lepede de credinţa creştină. Şi, aşa cum am menţionat, împreună cu el au fost martirizaţi şi cei patru fii ai săi, alături de sfetnicul Ianache.
Îmbrăcaţi numai în cămăşi, bătuţi, torturaţi şi înfometaţi, cei cinci au fost aduşi în faţa sultanului Ahmed, care le-a cerut să renunţe la creştinism, pentru a-şi salva viaţa. În faţa acestei propuneri,Brâncoveanu a răspuns, fără să mai stea pe gânduri: ,,De legea creştină nu mă las, căci în ea m-am născut şi am trăit, şi în ea vreau să mor!” Pe fiii săi, voievodul i-a îmbărbătat cu următoarele cuvinte: ,,Fiilor, fiţi bărbaţi! Am pierdut tot ce aveam pe astă lume. Nu ne-au mai rămas decât sufletele. Să nu le pierdem şi pe ele, ci să le ducem curate înaintea feţei Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Să spălăm păcatele noastre cu sângele nostru!”
Pentru faptul că Brîncoveanu împreună cu fii săi nu au vrut să se lepede de legea creștinească, sultanul Ahmed a poruncit imediat să le fie tăiate capetele. Cel dintâi a căzut capul sfetnicului Ianache. Apoi, pe rând, au fost decapitaţi Constantin, fiul cel mare al voievodului, apoi Ştefan şi Radu. Atunci când a sosit rândul lui Matei, mezinul de numai 14 ani, acesta a început să plângă, promiţându-i sultanului că se va face musulman dacă va fi cruţat. Însă Brâncoveanu i-a poruncit să urmeze exemplul fraţilor săi: „Mai bine să mori de o sută de ori, decât să-ţi lepezi credinţa”! Şi copilul a ales jertfa pentru Hristos. Cuprins de linişte, Mateiaş a mers direct către călău şi aşezându-şi capul pe trunchi, i-a spus acestuia: „Vreau să mor creştin”. A urmat domnitorul Brâncoveanu, care a plecat la moarte închinându-se şi rostind: ,,Doamne, fie voia Ta!”.
Cum înţelegem azi jertfa Sfinţilor Martiri Brâncoveni? Înrudiţi în seminţie şi în duh cu aceştia, ar trebui să moştenim ceva din curajul şi spiritul de sacrificiu al bravilor martiri. Însă azi, după 300 de ani de la moartea lor mucenicească, oare câţi dintre noi, creştinii mileniului al treilea, mai păstrăm vie credinţa în Dumnezeu şi dragostea de patrie? Câţi am mai avea azi curajul şi demnitatea de a merge la moarte, pentru neam şi credinţă? Câţi dintre noi am avea tăria de a ne jertfi copiii pentru Hristos? Nu cunoaştem răspunsul la aceste întrebări. Însă ştim altceva: că mulţi dintre noi ne trimitem şi azi copiii la moarte, dar nu pentru Hristos, ci ucigându-i mai întîi sufletește prin modul necreștinesc de educație, dar cel mai cumplitul îi ucidem prin strașnicul păcat al avortului şi lipsindu-i de lumina dumnezeiescului botez.
Într-o societate asfixiată de libertinaj, fără valori şi moralitate, copleşită de sărăcie şi criză, jertfa Sfinţilor Martiri Brâncoveni reprezintă o chemare la redescoperirea credinţei, la părăsirea păcatelor şi la lupta pentru salvarea sufletului creștinesc.
Fie ca modelul jertfelniciei Martirilor Brâncoveni să trezească în sufletul nostru valorile demult uitate ale demnităţii, curajului şi conştiinţei de creștin adevărat!
Părintele Nicolai Tănase
Sursa: Cuvântul Ortodox
