Mulți dintre noi am văzut sau am auzit despre acel scandal care s-a iscat pe rețeaua socială Facebook ce a implicat un anume Orfelinat nr. 13 din sectorul Buiucani al capitalei – care s-a demonstrat că nu există –, și a fost implicat în scandal Centrul de Plasament Casa Copilului „Preafericitul Iosif”, al cărui președinte este Preasfințitul PETRU, Episcop de Ungheni și Nisporeni, precum și alte maici de la mănăstirea Hâncu, dar și angajați laici din Chișinău.
Până la urmă, cazul a fost elucidat, dar acest lucru s-a făcut cu mare rumoare, fie în mediul online, fie la Casa Copilului „Preafericitul Iosif”, în care au venit diferite instituții ale statului ca să facă un control inopinat și să afle dacă comentariile postate pe Facebook erau adevărate sau nu!
După un control riguros s-a clarificat situația și s-a constatat că nu a fost vorba despre Centrul de Plasament Casa Copilului „Preafericitul Iosif”, aici colaboratorii Centrului manifestând dragoste maternă/paternă față de copiii lăsați în voia sorții de către părinții lor și nicidecum lovindu-i, chinuindu-i și provocându-le dureri fizice, așa cum se stipula în comentariile răutăcioase.
Personal, chiar în luna septembrie, cu câteva zile înainte de a apărea în mediul online acest scandal, am scris un articol în Ziarul Episcopiei de Ungheni și Nisporeni, „Cuvântul Ortodox”, despre cum are grijă Președintele acestui Centru, Episcopul PETRU, dimpreună cu angajații, să le ofere dragostea părintească de care nu au avut parte de la părinții lor biologici, să îi îmbrace și să-i trimită la școală pe acești copii nevinovați- doar și ei au dreptul la educație de calitate, la incluziune socială și în rândul celorlalți elevi în Instituțiile de Învățământ!
Articolul poate fi citit în numărul 9 al Ziarului Episcopal „Cuvântul Ortodox”, din 15 septembrie!
Ca urmare a faptului că mulți nu sunt abonați la acest Ziar, îl publicăm și pe pagina de internet a Episcopiei noastre.
Iubire milostivă față de copiii nevinovați
Fericit cel care caută la sărac şi la sărman; în ziua cea rea îl va izbăvi pe el Domnul
(Psalmul 40, 1).
Dumnezeiasca Scriptură, cartea de căpătâi a creștinului, în fiecare zi, în orice împrejurare și pentru orice om, ne dă hrana vieții veșnice. Din ea orice om care o citește cu evlavie, având curiozitate sfântă, culege roade duhovnicești și află voia lui Dumnezeu, ca să o facă în viața lui.
Aceasta a vrut să ne-o descopere Sfântul Ioan Gură de Aur (347 – 407) când ne-a adresat îndemnul părintesc, zicându-ne: „Lăsând la o parte ce gândește cutare sau cutare , toate să le cercetați și să le căutați în Sfintele Scripturi, și, găsind acolo adevărata bogăție, pe aceasta să o vânăm, ca astfel să ne bucurăm și de veșnicile bunătăți”.
Acolo aflăm despre statornicia în ascultarea necondiționată de Domnul, prin patriarhul Avraam; sau în urmarea cu orice preț a Lui, prin leguitorul Moise; sau despre pocăința sinceră, prin Împăratul și Prorocul David; sau despre fidelitatea față de Domnul, atunci când toate din jur îți sunt potrivnice, prin Prooroci; sau despre smerenia desăvârșită, prin dreptul Iov; sau despre iertarea deplină, prin Preafericitul și Dreptul Iosif, fiul patriarhului Iacob, căci fiind urât, batjocorit și vândut străinilor de către frații săi, nu și-a înveninat inima și a răspuns la ură cu iubire!
În acest număr al Ziarului Episcopal „Cuvântul Ortodox”, doresc să vă scriu despre un Centru de Plasament în care se regăsește vatra familiei și căldura părintească care, din păcate, lipsesc din multe case părintești; despre acea familie mare care întotdeauna întâmpină cu bucurie un nou membru; despre acea casă mare care își deschide întotdeauna cu drag ușile pentru sufletul părăsit și necăjit! Este vorba despre Centrul de Plasament Casa Copilului „Preafericitul Iosif” din municipiul Chișinău. Aici își găsesc locul copiii orfani, cei rămași fără îngrijirea părintească, dar și cei din familii cu copii mulți, din familii în care părinții fac abuz de băuturi alcoolice, din familii în care părinții aplică violența asupra copiilor ș.a.
Centrul de Plasament, de pe lângă mănăstirea Hâncu, a fost înființat în anul 1995, în baza Hotărârii Guvernului Republicii Moldova, numărul 47 din 20.01.1995. În acest Centru, copiii care au vârsta cuprinsă între 3-18 ani își găsesc locul pentru a fi crescuți cu multă dragoste și protejați de tot ce le poate face rău! Această instituție este finanțată de Episcopia de Ungheni și Nisporeni, prin persoana Preasfințitului Episcop PETRU, al cărei Director el este.
În acest Centru de Plasament, copiii se dezvoltă armonios. Dovadă sunt și locurile de frunte pe care copiii le iau la Olimpiadele și Concursurile Naționale și Internaționale. Menționez numai câteva dintre ele pentru a ne convinge de atmosfera cu adevărat binefăcătoare pentru acești copii:
- 1988 – Vernisaj cu genericul „Lumea în viziunea copiilor”, desfășurat în cadrul Liceului „Onisifor Ghibu” – Locul I;
- 2000 – Concursul Internațional „Steaua de Crăciun”, Odesa (Ucraina) – Locul I;
- 2001 – Olimpiadă, etapa municipală – Locul I;
- 2002 – bursier al municipiului Chișinău;
- 2001 – Concursul „Lumina dragostei creștine” – Premiul Mare
Mai sus am vorbit despre fiul patriarhului Iacob, Preafericitul și Dreptul Iosif, care a fost urât de frații săi pentru că tatăl său îl iubea și vândut de către aceștia unor străini. Preasfințitul Episcop PETRU are mare râvnă către acest Drept al Vechiului Testament, având în grija sa Centrul de Plasament ce servește drept cămin pentru atâtea suflete și pentru toți acești copii el este Tata, căci luând aminte necontenit la acea vorbă din popor care spune că „Nu este părinte cel care te naște, ci cel care te crește”, el este realmente pentru fiecare din acești copii ceea ce unii părinți nu sunt nici cu acel unul sau doi copii pe care îi au. Găsește timp să asculte of-urile fiecăruia, să le insufle putere acestor copii.
Nu în zadar Centrul de Plasament poartă și numele acestui Drept, pentru că Preafericitul și Dreptul Iosif, știm din Sfânta Scriptură (Facerea, capitolele 37 – 50), a suferit mult din cauza fraților săi, a fost urât, umilit și îndepărtat de la casa părintească. Deși nu toți copiii din cei care locuiesc în acest Centru, dar putem spune că majoritatea dintre ei trec prin ceea ce sufletul acestui Drept a trecut. Câți dintre copiii care locuiesc în acest internat nu se simt umiliți când își dau seama că nu sunt iubiți și au fost aduși aici pentru că părinții i-au considerat o povară? Dar Dumnezeu poartă grijă de fiecare suflet și i-a adus în brațele părintești ale Preasfințitului PETRU și ale colaboratorilor acestui internat; și iubirea cu care sunt înconjurați acești copii dă sens și bucurie existenței lor.
În tactul lui părintesc, care se înflăcărează din dragostea față de copiii acestui Centru, după ce aceștia finisează clasa a IX-a, vladâca Petru îl însoțește pe fiecare în parte la pragul casei părintești, ca el să vadă locul unde au trăit părinții lui și greutățile cu care aceștia s-au confruntat de i-au determinat să-i lase la poarta Centrului de Plasament.
Asemeni Preafericitului și Dreptului Iosif din Vechiul Testament, care într-un final s-a reîntâlnit cu părinții și frații săi, și Preasfințitul PETRU dorește ca acești copii să aibă șansa să-și întâlnească mama, tata și dacă sunt în viață să-i întrebe: Mamă, tată, de ce m-ai părăsit? Oare chiar atât de mult v-am împovărat viața încât ați hotărât să mă lăsați pe drumuri? De ce nu m-ați lăsat și pe mine să mă bucur că am și eu o mama și un tată și să știu cine sunt?
Aduși la vatra părintească, mulți copii văd cu ochii proprii că părinții lor au trăit greu, dar sunt și din aceia cărora li se sfâșie inima când văd că părinții au cu ce trăi, însă nu au fost doriți, fiind abandonați în voia sorții.
Cu ce inimă atunci Preasfințitul Petru mai poate îndura durerea pe care o vede pe chipurile acestor copii și așa oropsiți? În acele momente gândul lui este la Dumnezeu, Care nu voiește să se piardă nici un suflet; la Maica Domnului, care ne înfiază pe toți; la sfinții rugători și ajutători celor orfani și la cel care, prin exemplul propriei vieți relatat în paginile Sfintei Scripturi, știe ce înseamnă să fii singur și departe de dragostea părintească, dar care a iertat deplin și nu a făcut sălaș răutății în inima lui, la Preafericitul și Dreptul Iosif.
Vrednic de toată lauda este cel care caută la cuvintele Mântuitorului Hristos, spuse prin gura Sfântului Apostol și Evanghelist Matei: „…flămând am fost și Mi-ați dat să mănânc; însetat am fost și Mi-ați dat să beau; străin am fost și M-ați primit; gol am fost și M-ați îmbrăcat; bolnav am fost și m-ați cercetat” (25:35-36) și în vreme de grea încercare va avea de partea sa cuvintele Împăratului și Prorocului David, care a zis: „Fericit cel care caută la sărac și la sărman; în ziua cea rea îl va izbăvi pe el Domnul. Domnul să-l păzească pe el și să-l vieze și să-l fericească pe pământ și să nu-l dea în mâinile vrăjmașilor lui” (Psalmul 40:1-2).
Dragi tineri, după atâția ani pe care Preafericitul și Dreptul Iosif i-a trăit departe de părinți, noi putem numai să ne închipuim cât de fericit a fost Iosif când a văzut că frații vin să cumpere pâine de la dânsul. Fiind încă tineri poate nu înțelegeți ce înseamnă să fii un copil părăsit, care așteaptă cu ochii la geam ori la ușă să vină mama sau tata să-i dea un sărut. Voi aveți părinți și nu simțiți această necesitate, dar acei copii care sunt orfani visează ziua Întâlnirii cu rudele!
Un animal își îngrijește puii săi, dar o mamă care are suflet și rațiune, îi părăsește. Astăzi vedem o generație nouă de tineri care prea mult mult se bazează pe lucrurile materiale și uită de suflet. Nimeni nu vă leagă la ochi ca să nu vedeți pe unde mergeți, însă vrem să vă învățăm să alegeți o cale corectă în viață, pentru ca mâine să nu plângeți de pe urma alegerilor făcute!
Să creșteți niște tineri sănătoși și puternici! Familiile pe care le veți forma să aibă la bază Familia tradițională și atunci o să vă bucurați de viață și de binecuvântările lui Dumnezeu. Cununa bătrâneții depinde de virtuțile pe care le plantezi în timpul tinereții!
Articol semnat de Președintele Sectorului Eparhial
Activitate Pastorală pentru Tineret,
Ipodiacon Ioan GAJIM
