Nu dori, omule, să fii cinstit şi slăvit de oameni, ca să nu te lipseşti de slava dumnezeiască. Nu te mângâia foarte cu slava lumii acesteia – ca să nu fii degrabă amărât de necinste. După slavă şi cinstire omenească, în chip obişnuit şi neaşteptat urmează deseori necinste, după bunăstarea pământească – zădărnicirea acesteia; după veselie şi trupească petrecere – necaz şi întristare, căci veacul acesta este schimbăcios şi toate ale sale – lucruri şi întâmplări – sunt trecătoare: după bunăstare vine în urma ei, întotdeauna, schimbarea şi lipsirea.
Nu-ţi alipi inima ta de cinstirea şi slava omenească: este măgulitoare şi de puţină vreme. Totul în lume este nestatornic, afară de Unul Dumnezeu şi slava Lui din veci – totul întru această lume se schimbă şi toată cinstea şi slava se trec şi ele, dimpreună. Pentru aceea, nu întări picioarele tale întru aceste cinstiri, omenească și trecătoare, pentru ca să nu rămâi ca pe gheaţa de primăvară care s-a topit împrejur. Oare astfel, vei avea vreo nădejde la bunăstare?
Sf. Ierarh Dumitru al Rostovului,
Alfabetul duhovnicesc
