Învierea tânărului din Nain este o înaltă pildă de bunătate, o dovadă de profundă înţelegere pe care o arată Mântuitorul în faţa durerii omeneşti. El nu l-a înviat pe tânăr pentru a-l reda deşertăciunilor vieţii, ci pentru a-l reda mamei, spre a-i fi sprijin şi mângâiere.
Totodată, această minune ne pune în faţa ochilor noştri sufleteşti convingerea hotărâtă că Iisus este Fiul lui Dumnezeu, Mesia, cel profeţit în Vechiul Testament, venit în trup omenesc pentru a izbăvi lumea de urgia păcatului.
O altă învăţătură desprinsă din această minune este aceea că Iisus Hristos este stăpânul vieţii şi învingătorul morţii. Învierea tânărului din Nain nu este decât o biruinţă parţială şi pentru o anumită perioadă asupra morţii, fiindcă acesta va cunoaşte din nou fenomenul despărţirii sufletului de trup.
O altă învăţătură oferită de minunea săvârşită la marginea cetăţii Nain este aceea că puterea morţii nu constă în distrugerea trupului, ci în uciderea sufletului. Această putere a morţii ucigătoare de suflet a înlăturat-o Mântuitorul din lume pentru toţi acei care cred în El şi împlinesc voia Lui, arătându-ne calea eliberării din păcat – cauza morţii sufleteşti – şi chemându-ne să mergem pe ea.
Cuvântul Mântuitorului „scoală-te!” ne este adresat nouă, tuturor deopotrivă, de a ne ridica din somnolenţa ucigătoare de suflet a păcatului şi de a ne apropia, prin credinţă şi faptele noastre, de Hristos, dătătorul vieţii.
Iubirea lui Iisus pentru tineri, pentru noi toţi, este aceeaşi şi azi şi în veci. El ne strigă, ne cheamă: „Tinere, ţie îţi zic, scoală-te! Trezeşte-te din moartea sufletească a păcatelor, ca să fie viu şi sufletul şi trupul tău”.
Aceasta ştiind, se cade să ne gândim mereu la reînvierea noastră sufletească, plinită prin pocăinţă şi împărtăşire cu Sfintele Taine, învredniciţi de faptele cele bune.
Tineri sau bătrâni, să lăsăm pe Hristos să se atingă de patul minţii şi al inimii noastre şi El ne va învia; ne va dărui fericirea adevăratei vieţi. El de mult ne caută, pentru că ne iubeşte.
Poate că până acum nu l-am cunoscut, nu ne-am întâlnit cu El. Să ne dăm seama că uneori, în boală, în necaz, în moartea celor dragi, în bucurie sau cu orice alt prilej, El caută să ne întâlnească.
