Când avem parte de ispite de toate felurile: trupeşti, frică de la diavol, când nu avem un sentiment de siguranţă duhovnicească, cu toate că am făcut tot ce puteam omeneşte prin Spovedanie şi Sfânta Împărtăşanie, metanii şi aşa mai departe, ce trebuie să facem?
Întâi de toate aş vrea să spun că siguranţa duhovnicească de care vorbiţi nu se obţine aşa de uşor. Ştiţi ce înseamnă acest lucru la modul concret? Să am o bună legatură cu îngerul meu păzitor. De ce noi când eram mici aveam sentimentul siguranţei? Pentru că ne spuneau bunicile, taţii, mamele noastre că avem un înger păzitor care ne însoţeşte pretutindeni. Acum nu mai există acest sentiment din cauza părinţilor. Părinţii ar trebui să înceapă ei înşişi, mai întâi, să aibă această siguranţă duhovnicească, pentru că toţi avem îngeri păzitori, avem sfinţi care ne iubesc. Să învăţăm a comunica cu sfinţii.
Îmi spune diaconul Elpidie: mâine voi avea o problemă de rezolvat. Mă întorc către sfântul Elpidie şi îl rog: „Ţi l-am încredinţat pe băiat de la Botez ţie, te rog să îl ajuţi, Sfinte! Şi oricare este Voia Domnului, ajută-ne să o facem!”. După ce zic aşa, am o alta stare. Facă-se voia Domnului! Sunt sigur că se va face voia Domnului pentru că am deschis „linie telefonică” cu Sfântul şi acesta mi-a transmis în inimă să nu retrăiesc şi să nu fiu îngândurat. Va face ce este nevoie.
Dar este nevoie de o anumită experienţă pentru a dobândi această legătură.
Dar, cel mai bun mod de a vă ruga, mai ales pentru cei ce vă găsiţi în lume, cu responsabilităţi şi cu diverse activităţi, nu sunt neapărat multele metanii. Dacă le faceţi deja, să continuaţi să le faceţi. Dar cei ce nu puteţi să vă rugaţi cu metanii, învăţaţi să citiţi din Psaltire. A fost scrisă de Sfântul Prooroc David şi a fost citită de toţi Sfinţii. Toate cuvintele din Psaltire sunt sfinte. Sunt 150 de Psalmi, după fiecare trei Psalmi se face o pauză şi se zice: „Aliluia, Aliluia, Aliluia! Slavă Ţie, Doamne! Slavă Ţie!” Toţi puteţi să faceţi asta.
Mulţi mă întreabă: ce să fac cu fiul meu care se droghează, ce să fac cu fiică-mea care a căzut în depresie? Tuturor le zic: Citiţi din Psaltire! Dar înainte să va apucaţi să citiţi, smeriţi-vă. Ziceţi către Maica Domnului: Sfântă Născătoare, eu ca mamă, am eşuat, eu ca tată, mi-am ratat misiunea, poartă-le tu de grijă, te rog! Şi apoi, nimic mai mult decât Psaltirea!
Dacă mai aveţi timp, citiţi şi un Acatist al Maicii Domnului. Să vedeţi ce „legătură telefonică” bună veţi avea. Ce frecvenţă puternică veţi prinde. Şi apoi, mergeţi la Liturghie şi o veţi simţi cu adevărat.
Mulţi îmi ziceţi: îmi zboară gândurile; şi când citeşti Psaltirea se poate întâmpla aceasta. Dar se vor întoarce. Ce înseamnă că pleacă? Păi cine sunt eu? Sunt eu Macarie Egipteanul sau Părintele Porfirie? Ce spune o rugăciune? „Mintea mea cea împrăştiată, adun-o, Doamne!”. Nu putem singuri să ne adunăm gândurile, prin nici o metodă. Ni le va aduna Însuşi Dumnezeu. Dar trebuie să I-o cerem îndelung.
Mitropolitul Neofit de Morfou
