Întristarea, dacă nu e pentru păcate, ci e pentru vreun oarecare lucru material sau pricină omenească, e o ispită de la deavol. Această întristare alungă din suflet Harului Duhului Sfânt. Un om trist, de cele mai multe ori, nu are capacitatea de a oferi şi nici de a primi. El se închide în inima sa deznădăjduită și cuprins de această stare, se lasă copleșit de supărări şi întristări.
Omul însă, care rupe tristețea și o îndepărtează din sufletul său cu bucuria vieții pe care i-a dat-o Dumnezeu, deși, poate nici nu are multe lucruri, nici prieteni prea mulți, dar privind mulţumitor la cele puține câte le-a primit şi le are, desăvârșit se bucură în sufletul său, până şi de cel mai mic lucru. Așa că, zâmbiți fraților, nu fiţi trişti şi posomorâţi, că s-o fi săturat și Dumnezeu de fețele noastre încrustate de tristeţe pentru lucruri trecătoare şi deşarte!
Chiar şi atunci când ai căzut în păcat – ne spune cuviosul Efrem Sirul – nu te întrista suflete peste măsură. Bucură-te că Dumnezeu ți-a dat scară de ridicare, spovedania şi pocăinţa. Nu deznădăjdui că ai căzut, ci ridică ochii spre cer şi mergi la duhovnicul tău și binecuvântarea lui îţi va da bărbăție să lupţi cu patimile! Războiul duhovnicesc se câştigă prin lupte mici. Dar să ştii, nu poți să lupţi şi nimic nu veţi reuşi fără Harul Duhului Sfânt, de aceea nu-L îndepărtaţi prin întristări păcătoase.
Astfe, suflete dragi, vă doresc din inimă să puteți risipi depresiile, fricile şi toate neputințele omenești, care vă pricinuiesc întristările. Nici o durere şi întristare nu e de nedepăşit, dacă îi ceri ajutor lui Hristos, căci El știe ce e durerea şi întristarea, de aceea ne dă putere şi mângâiere în întristările noastre cotidiene.
Părintele Florim Iftimie
