De ce ar trebui să fiu eu moral, dacă cei din jurul meu nu sunt?
Un filosof oriental îndemna cândva: „Nu încerca să te adaptezi, realitatea are o problemă!”. Nu cred că ne e de folos să ne aliniem neapărat după mode sau trenduri. Unde am ajunge, dacă am adapta mereu, fără nici un discernământ, comportamentul celor din jur? Am fura, ne-am droga, am vorbi urât și am justifica toate acestea spunând că… așa fac și alții. Fiecare își alege să trăiască în viață cum dorește, dar totodată este și responsabil pentru ce alege. Încercăm să fim morali raportându-ne la Dumnezeu, nu la cei din jur.
De ce se vorbește de rău despre rețelele de socializare? Eu văd că se adună tinerii împreună, comunică, sunt împreună?
Psihoterapeuții atenționează că rețelele de socializare (gen facebook, twitter ș. a.) au furat viaţa tinerilor, făcând din ei nişte sedentari feroce, parcă legaţi cu lanţul de conexiunea web, că s-a mutat astfel aşa-zisa socializare din viaţa reală în spaţiul online, făcând pe mulţi să nu se mai întâlnească la un suc în oraş cu prietenii, ci pe chat, la poveşti. Criticii vorbesc din ce în ce mai alarmist despre dependența creată, despre anxietate și depresii, despre predispoziția spre afecțiuni psihice a utilizatorilor dependenți de rețelele de socializare. Sigur că ar fi de punctat și lucruri pozitive, dar acestea pălesc în fața necazurilor pe care le provoacă.
În ziua de astăzi au apărut felurite produse de post care le suplinesc pe cele de dulce (ex: cașcavalul de post, laptele din soia). Postitul nostru mai este astfel autentic?
Subiectul acesta a fost deseori abordat în ultimii ani. Chiar dacă părerile sunt împărțite, majoritatea autorilor socotesc că a consuma în exces produse de post care imită carnea și brânzeturile înseamnă a imita de fapt hrana perioadei de dulce, deci implicit nu ne putem bucura de roadele postului. Postul înseamnă întâi de toate înfrânare, el fiind prin excelență un exercițiu de asceză, de nevoință. Dacă privim la chipul în care Hristos a postit, aflăm că postind… a flămânzit (Matei 4, 2). Dacă diferența dintre produsele din carne sau brânzeturi și echivalentele lor din soia e doar una de etichetă, înseamnă că postind astfel, înlăturăm nevoința trupească si, implicit, pe cea sufletească, suprimând totodată lupta cu lăcomia pântecelui. Mai ales când piețele agro-alimentare sunt pline de legume și fructe, e bine să avem discernământ și să postim mâncând produse tradiționale de post.
Este bine să renunțăm la muzica lumească pentru liniștirea sufletului nostru? De ce spun unii că e păcat să asculți muzică?
Întrebarea ta face trimitere la răspuns. Da, ar fi bine să renunțăm, mai ales dacă deja conștientizăm că sufletul și-a pierdut liniștea. Dar pentru asta trebuie să știi mai întâi ce este liniștea și pacea sufletească, iar asta se află în tihna rugăciunii și în contemplarea lumii văzute. Păcat este tot ce ne desparte de Dumnezeu. Uneori și muzica poate fi păcătoasă, dacă ne stârnește simțurile spre patimi, dacă ritmul este cu totul nebunesc, dacă mesajul versurilor este unul vulgar sau imoral. Există însă și muzică bună, în sensul de nevătămătoare, cea care liniștește sufletul. Când regele Saul era tulburat lăuntric, tânărul păstor David, cântăreţ iscusit din harfă şi alăută, îi cânta psalmi şi astfel regele se liniştea. E cunoscut faptul că muzica proorocului David îi alunga pe demoni (un argument pentru forţa muzicii). El îndeamnă: Cântaţi lui Dumnezeu, cântaţi Lui, gătiţi calea Celui ce străbate pustia… (Psalmi 67, 4), iar în acelaşi psalm spune: Înainte mergeau căpeteniile, după ei cei ce cântau din strune, în mijloc fecioarele bătând din timpane… (Psalmi 67, 26). Însuşi Mântuitorul Hristos şi Sfinţii Săi Apostoli au cântat, având mărturia Sfintei Scripturi că după Cina cea de Taină au cântat cântări de laudă (Marcu 14, 26; Matei 26, 30). Din toate acestea deducem că în faţa muzicii nu poţi rămâne impasibil, deci e drept a spune că muzica poate fi bună sau rea.
De ce să merg la biserică, dacă cei din biserică merg doar formal? Nu recunosc virtuțile creștinești acelora care nu merg la biserică.
Înainte de toate, nu mergem la biserică pentru alții, mergem pentru Dumnezeu și pentru sufletul nostru. E drept că deseori mulți merg formal și mă bucur că nu ai dori să mergi și tu de formă. Asta înseamnă că ești o persoană care abordează cu seriozitate lucrurile în viață. Nu lăsa lumea să stea între tine și Dumnezeu! Nu lăsa lumea să-ți fie piedică în drumul spre casa Domnului!
Laurențiu Dumitru
