În cadrul unei familii tinere, cel mai bine este ca rugăciunile să se facă împreună, întrucât în viața de familie „nu există nimic particular, totul este comun, cu atât mai mult rugăciunea prin care cresc cei doi soți ca soți și ca părinți, prin care se întăresc convingerile religioase.”
Uneori ajungem seara târziu acasă, istoviți de ziua care a trecut, iar mintea ne este la somn și nu la rugăciune. Din punctul meu de vedere, rugăciunea trebuie făcută în mod conștient ci nu doar să fie făcută, cum e o vorbă „de mântuială”. Atunci când suntem obosiți ar trebui să facem doar o rugăciune, dar aceasta să fie făcută în mod conștient.
Ca rugăciunea noastră să fie mai spornică, trebuie să citim și lecturi spirituale, capitole din Sfânta Scriptură, pagini din cărțile Sfinților Părinți, căci ele ne împodobesc mintea cu gânduri sfinte aduse din cer pe pământ, și care ne sunt întotdeauna de folos.
Dacă nu putem din cauza preocupărilor multe sau din lipsa unei râvne aprinse să avem o pravilă de rugăciune mai îndelungate, să preocupăm mintea măcar cu rugăciuni scurte cum ar fi: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul”, „Slavă Ție Doamne, slavă Ție”, „Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este Duhul Sfânt, Treime Sfântă mărire Ție”. Important este ca mintea noastră să fie mereu angajată în rugăciune ca să dispară gândurile rele, întrucât toate pornesc din gând.
Părintele Teofil Părăian,
Veniți e luați bucuria
