Dumnezeu este perfecţiunea perfecţiunilor, prin urmare, în El găsim armonia deplină, echilibrul, buna măsură a lucrurilor, frumuseţea deplină, organizarea minuţioasă, sprijin în suferinţă, bunătate, blândeţe, bună cuviinţă.
La polul opus, Internetul este reaua întâmplare, drog pentru minte, dezorganizarea în forma ei cea mai avansată, inesteticul, prădătorul de suflete, viclenia, desfrâul. Pe scurt, Internetul este haos. Ceea ce se opune lui Dumnezeu este de la necuratul, şi atunci degeaba îmi vor spune mulţi că Internetul îmi oferă şi lucruri bune. Le voi răspunde că întunericul poate să aibă şi o aparenţă de înger numai ca să te piardă.
Cineva, poate pios, doreşte să găsească pe reţea câte ceva despre Domnul Iisus – Mântuitorul nostru. Nici un şoc să constaţi că Iisus Hristos este mult mai popular prin actorii care L-au reprezentat în teatru şi film, că Iisus este catalogat superstar, că numele său apare chiar pe site-uri erotice, de umor sau de caricaturi.
În rezultatul căutărilor, chiar de vei voi să afli nume de sfinţi sau vieţi ale sihaştrilor, este imposibil să nu ţi se strecoare şi un site vătămător pentru suflet. La drept vorbind, căutarea unui site despre credinţă este mult îngreunată de explozia de informaţie prin care sectanţii vor să strice valorile Ortodoxiei.
Tot ce omoară sufletul este inestetic. Dacă merg şi caut un site despre cele mai frumoase fete ale lumii sau despre cei mai frumoşi bărbaţi, şi mai apoi cad în desfrâu sau în deznădejde, atunci acele fiinţe care m-au împins la păcat sunt cu adevărat cele mai urâte, iar nu reprezentare a esteticului. Pozele starurilor sunt trucate, filmele se folosesc de multe „făcături”, industria plăcerilor este una plină de meschinării, falsităţi şi dedesubturi macabre.
Sunt soţii tinere care se plâng duhovnicilor că, din momentul în care calculatorul a pătruns în căminul lor, soţul a început să le neglijeze sub pretextul că au lucrări importante de făcut în faţa ecranului.
Toate relele s-au adunat în acest nou turn Babel care este Internetul. Numai că direcţia acestui „turn Babel” nu este spre cer, aşa cum s-a încercat în vechime, ci direcţia este inversă, coborârea în străfunduri, coborârea de bunăvoie în iad, în focul cel veşnic. Când cei de demult s-au apucat să construiască, vorbeau aceeaşi limbă. Şi cei din ziua de azi „internauţii” au un limbaj comun, folosesc un limbaj alcătuit din litere şi semne de punctuaţie, dar comun şi unei generaţii şi celeilalte este păcatul.
Cristian Șerban,
INTERNETUL – Tinerii în fața provocării
