Evanghelia de astăzi ne înfățișează minunea: înmulțirea a cinci pâini și doi pești, la o mulțime de oameni cu peste zece mii de oameni flămânzi (pentru că se spune că erau cinci mii de bărbați, fără a mai socoti femeile și copiii).
Faptul ca Hristos a împărțit mulțimilor pâine și pește, precum și numărul pâinilor, al peștilor și al coșurilor rămase, toate au un tâlc anume, un înțeles tainic. Înainte de moartea Sa, Domnul a numit pâinea pe care o binecuvântase: Trupul Său. Aici nu o numește astfel prin cuvinte, ci închipuie lucrul acesta prin numărul pâinilor. Cinci pâini pentru cele cinci simțuri, iar cele cinci simțuri închipuie întreg trupul. Peștele e semnul vieții. În primele veacuri ale Bisericii se zugrăvea peștele ca semn al lui Hristos, simbol ce se poate vedea încă în vechile catacombe și adăposturi creștine. Hristos da așadar oamenilor spre mâncare Trupul Său și viața Sa.
De ce peștii sunt doi? Pentru ca Domnul S-a dat și Se dă pe Sine în jertfă atât în vremea vieții Sale pământești cât și, după înviere, în Biserică până astăzi. Și ce înseamnă faptul că a frânt pâinea El Însuși? Înseamnă că Se jertfește de bunăvoie pentru mântuirea oamenilor. Și de ce le dă Apostolilor pâinea și peștele, ca ei să dea mai de parte mulțimilor? Pentru că ei aveau să-L ducă pe Hristos în toata lumea, ei aveau să-L dea noroadelor spre mâncare a vieții. Ce înseamnă cele douăsprezece coșuri de pâine rămase? Înseamnă rodul îmbelșugat al strădaniei apostolice. Recolta strânsă de Apostoli va fi neasemuit mai mare, deci sămânța semănată, după cum fiecare coș cuprindea mai multă pâine decât cele cinci pâini mâncate de mulțimile flămânde care s-au săturat.
Aceste taine sunt adânci, sunt de nepătruns; cine să cuteze a le scurta adâncimile? Cine, în veacul acesta muritor, va cuteza să pătrundă adâncurile acestor taine? Fie de ajuns aflarea lor de cei pentru care citirea și auzirea Evangheliei este o încântare. Din dulceața Evangheliei îngerii beau pe saturate. Iar omul cu cât mai mult citește, cu cât mai mult se apleacă în rugăciune asupra Evangheliei, ci cât mai mult își îndreaptă după ea viața lui, cu atât i se va deschide aceste înmiresmate adâncimi încântătoare.
Sfântul Nicolae Velimirovici
