De sărbătoarea Întâmpinarea Domnului, suntem martori unui moment crucial în istoria mântuirii oamenilor, în care cele vechi se fac noi toate, în care Dumnezeu este Cel Care vine la rob, Dumnezeu ia chip de rob și, îmbrăcat astfel, în chipul acesta, vine înaintea Lui, vine să-L întâmpine.
Trecerea de la Vechiul Testament la Noul Testament se întâmplă acum. Dacă în Vechiul Testament oamenii nu-L cunoșteau pe Dumnezeu, nu știau care este Numele Lui, iată că acum i se descoperă omului prin Dreptul Simion, acest Drept Simeon, care a trăit peste 300 de ani în nădejdea împlinirii acestei făgăduințe, că îl va cunoaște și-L va afla „față către față” pe Dumnezeu.
Tainele, iubiți creștini, în Biserica Ortodoxă, nu arată că sunt ascunse, că Dumnezeu ni le ascunde, sau pe care chiar noi, preoții, le ascundem față de popor. Tainele înseamnă ceva nespus de adânc și de necuprins cu mintea, pe care doar cei care au fost învredniciți de Dumnezeu de a-L vedea pe El, cei care au intrat în lumina cea neapropiată au putut să le pătrundă. Și asta încă nu deplin, pentru că acest lucru în viața aceasta este cu neputință, chiar și sfinților. Dumnezeu este de necuprins!
Și, cu bunăvoință fiind el, Dreptul Simeon a răbdat și a așteptat. După cum spunea Starețul Tadei: „Dacă cineva va fi cu bunăvoință, Dumnezeu îl va întâlni undeva”. Și iată că Duhul Sfânt, Care era asupra lui, după cum auzim de la Sfântul Evanghelist Luca, l-a adus pe Dreptul Simeon în biserică, în templul lui Dumnezeu, pentru că acolo urma să fie și Hristos. L-a adus la întâlnirea cu Dumnezeu, căci a-L întâmpina pe Dumnezeu este același lucru cu a te întâlni cu El. Și Dreptul Simeon a venit la Templu și L-a văzut față către față pe Dumnezeu făcut Om, pe Dumnezeu Care luase chip de rob, pe Dumnezeu Care Se prezentase în chipul cel mai vulnerabil cu putință, al unui Prunc.
Dacă până atunci Dumnezeu spusese omului: „Fața Mea nu o vei vedea” și „numai spatele meu Îl vei vedea”, iată că astăzi vine și Își arată chipul, vine ca lumină spre descoperirea neamurilor.
Sfântul și Dreptul Simeon L-a primit în brațe pe Dumnezeu, însă noi trebuie să vedem aici imaginea noastră, a fiecărui credincios, care ne străduim să-L primim pe Dumnezeu în inimile noastre, să-L facem Stăpânul inimilor noastre. Adică, dacă vrei să-L primești pe Dumnezeu în inima ta, nu poți decât să-L recunoști pe Dumnezeu ca Stăpân: Stăpân al cugetului tău, al voinței tale și al inimii tale.
În concluzie putem spune că Întâmpinarea Domnului este starea sufletului doritor de Dumnezeu. Să ni-L dorim pe Dumnezeu înlăuntrul nostru, să-L primim și să-L păstrăm ca Stăpân și Împărat al inimii, al voinței și cugetului nostru și să-I cerem Lui: „Doamne, primește-mă întru odihna Ta”.
Protosinghelul Hrisostom de la Mănăstirea Putna
Sursa: Cuvântul Ortodox
