Cîţiva credincioşi i-au cerut cuvînt de folos duhovnicesc. Iar părintele Paisie, arătând pajiştea plină de flori înmireasmă, le-a spus: „Să vă faceţi nişte albinuţe harnice, care adună nectar şi miere din florile cele mai curate şi binemirositoare, iar nu nişte gărgăuni şi bondari, care adună hrană din bălegar şi din toate buruienile rele. Rîvniţi la faptele bune cele mai de preţ şi mai uşor de dobândit, precum dragostea, rugăciunea, mila şi smerenia. Din acestea să vă hrăniţi şi am nădejde că, cu acestea, vom vedea pe Hristos, Mîntuitorul lumii!”
La urmă a adăugat bătrânul şi aceste cuvinte: „Cel mai bine este ca să fie omul oală de lut, care este bună pentru toate şi se foloseşte de toţi în fiecare zi, şi pentru mîncare şi pentru apă şi pentru orice lucru. Pe cînd vasul de aur se pune pe poliţe, se încuie în dulapuri, este rîvnit de hoţi şi se foloseşte numai la zile mari sau o dată pe an. Oala de lut este vasul trebuinţelor zilnice, căci toţi o caută şi se folosesc de ea. Aşa şi omul smerit, care nu caută cinste şi dregătorie. El rămîne nebăgat în seamă între cei de jos, dar pe toţi îi foloseşte, îi îndeamnă, îi ajută, îi odihneşte şi toţi îi caută şi se bucură de el. Mare dar este smerenia pentru călugări şi creştini!
Arhimandriul Ioanichie Bălan
Patericul Romînesc
