Iubiți credincioși
S-a început Sfânta și Marea Săptămână a Patimilor. Nici o săptămână de pe parcursul anului nu este numită Sfântă și Mare. Aceste denumiri au fost date încă din vechime și nu întâmplător. Săptămâna aceasta se numește Mare, pentru măreția lucrurilor ce s-au săjârșit în ea, iar Sfântă – pentru sfințenia slujbelor deosebite ce se săvârșesc acum și pentru curăția sufletească în care trebuie să petreacă și în care petrec cu adevărat unii creștini. Iar Sfinții Părinți ne spun că în această săptămână și faptele noastre trebuie să fie mari și sfinte. Și mai mult decât atât, Sfânta Biserică vine în aceste zile să trezească conștiința noastră duhovnicească prin cuvintele: „Mergând Domnul spre patima cea de bunăvoie…”, ca să înțelegem că și noi suntem datori să mergem de bunăvoie spre Hristos, spre biserică, spre rugăciune, spre toate faptele cele bune.
Biserica Ortodoxă, prin glasul sfintelor slujbe se străduiește de 2 mii de ani să aducă cât mai aproape de inima noastră, prin cuvinte sfințitoare, toate patimile Domnului nostru Iisus Hristos, pentru a ne face să fim mai recunoscători și mai umilincioși în fața lui Dumnezeu, dar și pentru a ne mișca spre o trăire mai duhovnicească. Dar cu toate acestea și chiar dacă astăzi avem atâta liberate, pe care aproape că nu au mai avut-o nimeni dintre creștini vreodată, totuși, mulți rămân reci la suflet, uneori chiar împetriți și nemișcați de cuvintele Sfintei Biserici. Este atât de dureros că anume în această Sfântă Săptămână, când comemorăm, în cel mai umilincios mod, toate chinurile ce le-a pătimit Hristos, pentru a noastră mântuire, creștinii noștrii sunt dedați grijilor lumești mai mult ca oricând. Ne pregătim să fie casa curată, pentru ai primi pe oaspeții dragi, facem tot felul de cumpărături, ne îngrijim să avem de toate pentru masa de sărbătoare, alergăm, ne ostenim istovindu-ne numai cu lucruri lumești. Sigur, trebuie să ne îngrijim și de acestea – casă, masă, bucate, curățenie, cumpărături – însă este dureros că ne îngrijim mai mult de acestea sau numai de acestea, nepurtând grijă de suflet și nu ne mai gândim cuviincios la Patimile lui Hristos.
Un patriarh al bisericii noastre spunea: „Atâta mâhnire te cuprinde gândindu-te că, tocmai atunci când Hristos stă pe cruce, creștinii stau prin târguri, magazine și bucătării; tocmai când Hristos este adăpat cu oțet, creștinii pregătesc tot felul de băuturi și mâncăruri; tocmai când Hristos este dezbrăcat și bătut, atunci creștinii își primenesc trupul și-și cumpără tot felul de haine; și, tocmai când Hristos își dă Preacuratul Său Suflet pe cruce, atunci și creștinii abea deși trag sufletul obosiți fiind de mulțimea grijilor și lucrurilor lumești.” De aceea și creștinii nu mai pot să simtă din plin bucuria sfințitoare a Luminoasei Sărbători a Învierii, pentru că sufletul le este istovit și răvășit după o săptămână de preocupări lumești.
Iubiți fii și fice duhovnicești
Săptămâna Patimilor, ne cheamă prin slujbele ei sfințitoare, să curățim și să pregătim sufletul, măcar cum pregătim casa și masa pentru sărbătoare, ca în el să se sălășluiască Lumina cea dătătoare de viață și de bucurie ce izvorăsc din Sfânta Sărbătoare a Învierii.
Creștinii de altădată participau la toate slujbele acestei săptămâni. Noi luând-o ca o datorie de creștin, să fim măcar joi seară la Slujba Deniei, când se citesc cele 12 Evanghelii a Patimilor; vineri seară la Slujba Prohodului Domnului nostru Iisus Hristos, iar sâmbătă seara, înspre slujba Învierii să fim prezenți în Sfintele Biserici înainte de a se începe slujba Pascală, pentru a primi cu lumânarea în mână, în semn de binecuvântare cerească Focul Haric.
Voi încheia cu o chemare a Biserici, desprinsă dintr-o stihiră de la slujba vecerniei din Lunea Mare: „Veniți, așadar, și noi cu gânduri curate și fapte minunate să mergem împreună cu El, și împreună cu El pătimind, să ne răstignim și să murim pentru desfătările lumești, ca să înviem împreună cu El”.
Cu dragoste creștinească și grijă părintească
† PETRU
Episcop de Ungheni și Nisporeni
