Căderile noastre în mânie și în celelalte fapte ale patimilor ne arată mândria duhovnicească avută înainte și, fără să vrem, ne smeresc. Dacă ne vom strădui să distrugem aceasta rădăcina, mlădițele de la sine se vor vesteji.
Trebuie să avem parte de multe încercări până să ne cunoaștem neputința cu adevărat și să ne smerim. Și acest lucru nu se dobândește în puțin timp, ci de-a lungul vremii. Chiar căderile noastre înfrânează aroganța noastră și, fără să vrem, ne smeresc. Iar înaintea lui Dumnezeu este mai bun un păcătos care se pocăiește decât un drept care se mândrește.
Cel ce cade și se ridică, cel ce se căiește și se smerește este mai bun decât cel ce nu cade și nu se căiește, și nu se smerește; din lupte învățăm arta războiului.
Văzându-ți neputințele tale, poți judeca cu îngăduință și neputințele celorlalți.
De neputințele trupești trebuie să ții seama, iar dacă te silești peste măsură, poți slăbi de tot; trebuie numai să te înarmezi împotriva lenevirii.
Sfântul Macarie de la Optina
