Sîmbătă, 22 iunie 2019, cînd Biserica noastră o prăznuiește pe Sfînta Fericita Agafia de la mănăstirea Cușelăuca, Preasfințitul PETRU, Episcop de Ungheni și Nisporeni, a oficiat Sfînta și Dumnezeieasca Liturghie în Catedrala „Sf. Bnc. Knz. Alexandru Nevski” din municipiul Ungheni.
La finele Sfintei Liturghii, Stăpînul nostru a vorbit credincioșilor din viața acestei Sfinte: „Sfântul proorocul David într-unul din psalmi zice: „Minunat este Dumnezeu întru sfinții Săi.” Unul dintre acești sfinți, în care Dumnezeu și-a arătat, și-și mai arată harul și sfințenia Sa, este și Sfânta Fericita Agafia de la Cușelăuca. Cuviosul Iustin Popovici zice: „Viața oricărui sfânt este defapt, la o scară mai mică, continuarea vieții pământești a lui Hristos.” De aceea, orice viață de sfânt ai citi, vei vedea măreția dumnezeirii, fapt vădit cu desăvârșire și-n viața Fericitei Agafia.
Din puținele date istorice, care le avem despre Cuvioasa Agafia, aflăm că ea s-a născut în anul 1819 în satul Păsăţel (Ucraina) în familia lui Ioan şi Eudochia Maranciuc. Așa cum învață Sfântul Ioan Gură de Aur, și cum defapt trebuie să fie în Ortodoxie, pentru Cuvioasa Agafia familia a fost prima biserică şi şcoală, având parte de o educație creștină.
Părinţii ei obișnuiau să mergă des la locurile sfinte, având mai cu seamă o evlavie aparte pentru Lavra Pecerska de la Kiev. Micuţa Agafia dorind şi ea de a se închina sfinţilor cinstiţi la Lavra Pecerska îi ruga adesea cu lacrimi să o ia cu ei, dar părinţii cunoscând greutăţile drumurilor o lăsau în grija apropiaţilor. Ei nici nu bănuiau cât de mare era dorinţa micuţei de a se închina sfintelor moaşte, fapt vădit prin următoarea întâmplare. Odată, pe când avea doar şase ani, fiind lăsată sub supravegherea rudelor, fetiţa îndemnată fiind de harul sfântului Duh, a hotărat că poate ajunge şi singură la Kiev. Astfel, pornind de una singură la drum spre Lavra de la Kiev, pe cale cade într-o fântână pustie şi adâncă, rănindu-şi grav ambele picioare. Părinţii au revenit de la Kiev, neştiind nimic de plecarea ei spre Lavra Pecerska, cu tristeţe au trăit pierderea fiicei şi au plâns-o ca trecută în lumea celor drepţi.”
