M-a întrebat odată Sfântul Ioan:
– Ce fel de om zic oamenii că sunt?
I-am răspuns, sincer:
– Sfinte Ioane, lumea zice că ești un om greu de iubit… Greu se ajunge la ușa ta. Nu-ți arăți inima. Nu intri în vorbă ușor. Ceri mult și dai puțin. Cuvântul tău e aspru! Oamenii te-ar iubi, dacă nu s-ar teme atât de tine…
Din sprâncenele lui aspre, Sfântul a surâs… Un surâs curat, liniștit, cu toată liniștea de pe lume, mi-a zis:
– Zi-le oamenilor așa. Eu sunt cel mai mic om din Împărăția lui Dumnezeu. Și eu îi învăț pe oameni să-și iubească măreția. Să iubească fecioria sufletului lor, care îi face dragi și de neprețuit în ochii lui Dumnezeu. Din iubirea cu care oamenii vin la mine, eu iau și arunc cea mai mare parte…. Le-o curăț, și le dau înapoi acea rămășița curată, nelegată de păcat și de iubirea de sine.
Eu îi fac pe oameni să se reîndrăgostească de natura lor adevărată… Eu îi invit să descopere că, sub toate căderile și păcatele, au haină de feciori și fecioare pe dinăuntru. Eu îi fac din nou „buni de iubit”. De ei înșiși.
Adică așa cum voia Dumnezeu să se iubească, în „secretul” inimii lor, dintotdeauna…
L-am privit din nou pe Sfântul Ioan. Cu altă minte. Cu alți ochi. Cu altă inimă. Și i-am zis:
– Te rog, pentru dragostea lui Dumnezeu, să-mi mai spui un lucru… Mâine e ziua ta. Cum să se apropie oamenii de tine, să-ți zică La Mulți Ani? Dacă vor să te „găsească”…
Sfântul Ioan, din veșnicia inimii lui, mi-a dat un răspuns care stătea acolo dintotdeauna:
– Ți-am spus că eu sunt cel mai mic om din Împărăția lui Dumnezeu. Mâine e ziua tuturor intrărilor oamenilor în propriile lor inimi, ca să-și iubească „feciorul” sau „fecioara” din sufletul lor. Sau dacă încă nu pot, doar s-o vadă, să nu se întristeze, să se bucure că există… Să aibă nădejde, pentru că „feciorul” și „fecioara” din ei sunt cei care vor trăi Mulți Ani, la nesfârșit… În fiecare din ei, mă sărbătoresc și eu, ca cel de pe urmă.
I-am strâns mâna Sfântului Ioan. I-am sărutat-o. Era cea mai ușoară mână. M-a strâns liniștit de mână. În sprâncenele lui stătea bunicul parcă al tuturor copiilor de pe lume…
A plecat el. Nu m-a dat afară. Era discret. El venise la mine…
Părintele Iustin Taban de Mănăstirea Putna
Îndemn la simplitate
