- Câți au dragoste din tot sufletul și din toată inima față de Dumnezeu și câți îl iubesc pe aproapele lor ca pe ei înșiși, au smerenie, ascultare, tăirea voii, blândețe, nemâniere, înfrânare, răbdare, tăcere, aceștia pot să se împărtășească o dată pe săptămână și de două ori când se întâmplă o sărbătoare în mijlocul acestei săptămâni. (cu permisiunea duhovnicului).
- Când nu au virtuțile de mai sus și se mâhnesc din cauza aceasta și se silesc să le dobândească și se roagă și doresc sincer și cer Sfânta Împărtășanie ca pe un medicament ajutător și evită pe cât le stă în putință orice păcat li se permite și lor să se împărtășească o dată pe săptămână. (cu permisiunea duhovnicului).
- Câți au așa zise păcate care se iartă, adică puțină mândrie, se înfurie pentru moment când le spune cineva ceva, spun vreo minciună, glumesc, râd, bârfesc, mănâncă mai mult decât e de trebuință, fac ascultare, dacă sunt în mănăstire, dar fără tragere de inimă, și au și alte mici păcate de moarte pe care se silesc să le taie și să le tempereze, dar nu cu osteneală și rîvnă cum se cuvine, dar totuși le cunosc, se căiesc și le mărturisesc, acestora li se permite să se împărtășească odată la 15 zile. (cu permisiunea duhovnicului).
- Acei care sunt mândri, nesupuși, mânioși, certăreți, minciunoși, dacă se mărturisesc și arată o pocăință și schimbarea adevărată și iau hotărâre că vor înceta să păcătuiască, să se împărtășească la două luni. (cu permisiunea duhovnicului) Dacă după un an încetează sau se înfrânează înpuținând păcatele să se împărtășească la 40 de zile și când se îndreaptă complet, să se împărtășească ca și cei de mai sus la 15 zile și o dată pe săptămână.
Această dispoziție a fost dată către monahi. Cuviosul Arsenie (1800-1866) care sa nevoit cu 200 de ani în urmă, duhovnic sfânt care a primit har de la Dumnezeu să săvârșească minuni în timpul vieții lui și după moarte.
Mulți creștini nu se împărtășesc regulat dând vina că nu sunt vrednici, dar aș dori să vă dau un sfat, nu vă examinați voi înșivă dar lăsați acest lucru în voia duhovnicului. Duhovnicul este persoana care vă va spune mai corect sunteți vrednici sau nu. Alt sfat ar fi ca toată familia să se mărturisească la același duhovnic, și soțul, și soția împreună cu copiii, doar atunci duhovnicului îi va fi mai ușor să vă dea un sfat corect mai ales atunci când în viață apar diferite probleme.
Iar dacă cineva este viețuitor în mănăstire atunci trebuie să se mărturisească la duhovnicul mănăstirii pentru că duhovnicul mănăstirii știe să dea un canon și sfat după statutul și regulile mănăstirii. Iar duhovnicul străin nu cunoaște statutul mănăstirii și poate să îți dea Canon, pe care vei fi nevoit să-l faci în timpul ascultării Iar acest lucru va aduce tulburare în obștea Mănăstirii. Chiar dacă cineva sa mărturisit la duhovnic străin, dator este să anunțe starețul sau stareța de canonul primit, deoarece puteți primi un canon, de post mai strict sau altceva, iar starețul sau stareța neștiind de acest lucru, poate să vă numească la o ascultare mai grea și atunci neavând putere să îndepliniți ascultarea, veți crea tulburare între viețuitori. Stăruiți-vă să aveți încredere în starețul sau stareța care conduce obștea, și să nu vă fie rușine să cereți sfaturi folositoare de la ei chiar și în toată ziua și atunci îți va fi mai ușor la Mărturisire.
Deseori avem păreri greșite despre stareți și starețe, că ni se pare că noi suntem mai des numiți la ascultări mai grele, ori că nu suntem așa de iubiți ca fratele sau sora cutare, sau prea des suntem numiți la bucătărie, ori la copt prescuri, ori la copt pâine, ori la îngrijit la animale și deseori ne întrebăm de ce noi dar nu altcineva. Dacă ai așa păreri, cel mai bine este să discuți cu maica stareță sau cu părintele stareț, să aveți încredere în ei căci vă sunt părinți duhovnicești. Să știți că ei mereu veghează pentru voi și vor răspunde în fața lui Dumnezeu pentru sufletele voastre.
Să nu ziceți niciodată cuvintele, mie frică sau îmi este rușine să întreb de stareț sau stareță, să știți că aceste cuvinte sunt de la diavol. Cât de grea nu ar fi greșeala pe care ați făcut-o, și cînd veți discuta, veți fi sinceri cu starețul sau stareța mănăstirii, vă vor ajuta ca niște părinți care își iubesc copiii, chiar și pe cei rătăciți.
În acord cu îndrumările de mai sus să ne apropiem toți credincioșii laici, monahi și clerici de Taină dumnezeieștii și Sfintei Împărtășanii pregătindu-ne și curățindu-ne prin pocăință, post, rugăciune, cu frică de Dumnezeu și cu credință și cu dragoste ca împărtășindu-ne cu vrednicie să ne unim cu Mântuitorul Hristos.
