– Cum putem preveni împrăștierea gândurilor în timpul rugăciunii, când aceasta a devenit obișnuință?
– Împrăștierea la vremea rugăciunii se poate preveni numai prin silința de a fi neîmprăștiat și când nu-i rugăciune. În Pateric se zice: „călugărul care se roagă numai când se roagă, acela nicidecum nu se roagă”.
Omul nu trebuie să aștepte rugăciunea ca să nu se-mprăștie, ar trebui să nu se împrăștie nici când nu-i rugăciune. Împrăștierea este o chestiune care ține, în general, de viața omului. Mintea omului este în așa fel făcută, încât să nu stea la un singur lucru, statornică numai la un singur lucru. În același timp poți să te gândești și la altceva, să ai și altă impresie decât cea principală și, în cazul acesta, important este să te concentrezi pe cuvintele pe care le spui și să nu te sperii dacă se întâmplă și altceva (de exemplu, faptul că-ți vin gânduri care te împrăștie nu trebuie să te preocupe decât în înțelesul acesta – ca să fii mai silitor, pentru a se împuțina gândurile).
Părintele Teofil Pârâian
Cuvinte către tineri, pag. 17
Editura Omniscop, Craiova, 1998
