Ziua de cinstire şi pomenire a Sfinţilor Îngeri şi Arhangheli ne motivează să medităm mai mult asupra învăţăturii teologice despre „puterile cele netrupeşti şi cereşti”. Căci şi Sfântul Ioan Gură de Aur spune: orice zi de pomenire a unui sau mai mulţi sfinţi, este un prilej să cugetăm asupra învăţăturii pe care ne-o transmite respectiva sărbătoare.
Învăţătura despre sfinţii îngeri este cuprinsă atât în Sfânta Scriptură, cât şi în scrierile Sfinţilor Părinţi, ale scriitorilor bisericeşti şi în cărţile de cult ale Bisericii noastre Ortodoxe, ceea ce arată rolul lor important în doctrina şi cultul creştin-ortodox. Comuniunea dintre îngeri şi oameni se realizează în Biserică. Ei ne ajută în procesul mântuirii, ne fac să cunoaştem voia lui Dumnezeu şi, totodată ni-L descoperă în măsura în care putem să-L înţelegem. Ei îi ajută pe oameni să înţeleagă realitatea eternă a lui Dumnezeu, îi călăuzesc spre Împărăţia Cerurilor, fiind mijlocitori între El şi oameni. Ei duc rugăciunile noastre către Dumnezeu şi au menirea de a-l ajuta pe om în efortul său de înduhovnicire a lumii pământeşti.
Sfânta Scriptură ne arată în foarte multe locuri existenţa reală a îngerilor, precum şi menirea lor în lucrarea de mântuire a oamenilor. Astfel, în Vechiul Testament întâlnim texte precum „Străjui-va îngerul Domnului împrejurul celor ce se tem de El şi-i va izbăvi pe ei” (Psalmul 33, 7), „El va porunci îngerilor Săi să te păzească în toate căile tale” (Psalmul 90, 11), „Îngerul ce m-a izbăvit pe mine de tot răul să binecuvânteze pruncii aceştia” (Facere 48, 16) şi „Iată, Eu trimit înaintea ta pe îngerul Meu, ca să te păzească în cale…” (Ieşire 23, 20) şi altele asemenea, care sunt mărturii credibile despre existenţa lumii angelice. Noul Testament de asemenea, prezintă suficiente argumente pentru a crea o doctrină temeinică în ceea ce priveşte lumea îngerilor. Astfel de mărturii găsim la Evrei 1, 14 „Îngerii oare nu sunt toţi duhuri slujitoare, trimise ca să slujească pentru cei ce vor fi moştenitorii mântuirii?”; în Faptele apostolilor, capitolul 12 ne spune că, Sfântul Apostol Petru e scos din închisoare de un înger, apoi bate, în puterea nopţii, la uşa unor prieteni, iar aceştia convinşi că o asemenea evadare e imposibilă, socotesc că cel de la uşă nu poate fi Petru, ci îngerul lui; evanghelistul Luca în capitolul 16, 22 spune: „Săracul Lazăr este dus de către îngeri în sânul lui Avraam”.
Ca un puternic argument în privinţa faptului că fiecare om are un înger păzitor avem textul evanghelic al sfântului Ap. Matei care ne spune în cap. 18, 10: „Vedeţi să nu dispreţuiţi pe vreunul dintre aceştia mai mici, căci zic vouă: că îngerii lor în Ceruri, pururea văd faţa Tatălui Meu, Care este în Ceruri”. Ceva interesant despre îngeri găsim şi în cartea Apocalipsei se vorbeşte despre îngeri care controlează vânturile, pământul şi marea (7, 1-3), au stăpânire asupra focului (14, 18) şi asupra apelor (16, 4-5). Cu atât mai mult, fiecare om are propriul înger păzitor şi au o oarecare putere asupra acestuia.Iar Fericitul Augustin afirmă că „în ziua Judecăţii ne vom auzi viaţa povestită de îngerul păzitor”.
Sfinţii Părinţi ne dau mărturie despre existenţa îngerilor păzitori, iar Biserica mărturiseşte acelaşi adevăr în rugăciunile sale. Îngerul păzitor este numit „pedagog şi păstor” (Sfântul Vasile cel Mare), „înger al păcii” (Sfântul Ioan Hrisostom), „înger al căinţei” (Hermas) sau „înger al rugăciunii” (Tertulian). Sfântul Vasile cel Mare şi Clement Alexandrinul, pornind de la relatările scripturistice din primele capitole ale cărţii Apocalipsa – îngerii celor şapte biserici (Ap. 1, 20) – afirmă în scrierile lor că fiecare naţiune, oraş, localitate şi biserică are un înger şi este păzit de acesta.
Mulţi oameni, poate şi dintre creştini se şi întreabă: de ce avem nevoie de îngeri şi de ocrotirea lor, dacă oricum suntem sub oblăduirea lui Dumnezeu? Motivul pentru care omul are nevoie de un înger călăuzitor este acela că fiecare are nevoie de un ghid, pentru că suntem, prin definiţie, călători, fiinţe în trecere, iar un călător numaidecât că are nevoie de o călăuză, de un ghid. Cu toate acestea, îngerii nu-L substituie pe Dumnezeu, ci Îl slujesc: sunt instrumentele Lui, sunt trimişii Lui. De aceea şi Sfântul Ioan Damaschin spune că îngerii „locuiesc în Cer şi au un singur lucru de făcut: să laude pe Dumnezeu şi să slujească voinţei Lui”. Astfel, înţelegem că îngerii nu diminuiază, dar nici nu dublează purtarea de grijă a lui Dumnezeu pentru noi, ci o realizează, o împlinesc aşa cu o rânduieşte Pronia Divină pentru fiecare om în parte.
Pe lângă toate acestea este important să ştim, după cum spune Fericitul Ieronim şi Sfântul Vasile cel Mare, că păcatele care le săvârşim, mai ales cele mari şi urâte, dar şi pentru că nu ne pocăim pentru ele şi le săvârşim cu bună ştiinţă şi din a noastră voie, poate alunga îngerul păzitor de lângă noi şi atunci va avea putere asupra noastră doar îngerul cel rău. Căci după cum îngerul cel bun te îndeamnă spre evlavie şi sfinţire, în sens opus, îngerul cel rău, diavolul, te îndeamnă şi te atrage spre păcate şi tot felul de rele. Aceasta ne facem să înţelegem şi mai bine cuvintele Sfintei Scripturi care ne spune că „îngerii se bucură” (Luca 15,10) şi „îngerii care plâng” (Isaia 33,7). Iar menirea şi chemarea fiecăruia dintre noi este să-i facem pe îngerii noştri – călăuzitorii, păzitorii şi întăritorii noştri – să se bucure de noi şi să nu-i facem să plângă, pentru că îndrăznesc să spun, după învăţătura Sfinţilor Părinţi, dacă plânge îngerul nostru, plânge şi Dumnezeu. Or, un creştin trebuie să se străduiască să-L facă pe Dumnezeu doar să se bucure.
Prot. Ştefan RÎMBU
