Preacucernici preoți, stimați profesori, dragi părinți și iubiți copilași
Hristos a Înviat!!!
Este îmbucurător faptul că deja în mai multe școli din cuprinsul Episcopiei noastre se predă religia. E îmbucurător și faptul că unele școli, unde nu se predă religia, doresc de a face acest lucru. În acest contex vreau să menţionez că, luna mai, după cum poate şi deja cunoaşteţi foarte bine, ne oferă o posibilitate majoră, ca acolo unde nu se predă religia, în urma cererilor ce se pot depune de către părinţii copiilor ce învaţă în şcolile primare, în gimnazii sau licee, să se formeze clase pentru predarea religiei. Folosindu-mă de această ocazie, vreau, să vă transmit un mesaj cu câteva lămuriri și îndemnuri, pentru ca domniile voastre să conșteintizați pe deplin importanța şi necesitatea predării religiei în școală.
Dacă ne uităm în cursul istoriei, nu doar că religia se preda în școală, ci de la începuturi școlile activau fie în biserică, fie pe lângă biserică. Cu timpul școala s-a delimitat de biserică, dar nu s-a depărtat de Biserică și de Dumnezeu. Și în tot acest răstimp școala producea oameni de valoare, oameni mărinimoși, oameni plini de cumsecădenie şi oameni credincioşi. Mai apoi, secularizându-se vremurile, încetul cu încetul, şcoala a început să se îndepărteze de Dumnezeu și de Biserică, iar ca urmare, rezultatele sau roadele produse de şcoală, nu mai erau atât de multe și de bune ca pe vremuri. Chiar dacă ne este cumva greu să acceptăm această afirmație, dar trebuie să conșteintizăm pe deplinc că, „Nu poate să existe Biserică fără școală și nici școală fără Biserică”.
Într-adevăr, până la anii 90, chiar și puțin mai încoace, nu era posibil de a vorbi de predarea religiei în școală. Dar deja de mai bine de 20 de ani, nu că doar putem vorbi, dar chiar n-i sa oferit din partea Ministerului Învățământului și alte direcții subordonate acestuia, posibilitatea de a relua cursul normal și firesc de predare a religiei. În popor se folosește des un proverb care este disprins din înțelepciunea lui Solomon: „Nemulțumitului i se ia darul”. Sfântul Ioan Gură de Aur spunea și mai explicit: „Dacă nu te folosești de darul primit, Dumnezeu ți-l ia”. Astfel e cazul să ne folosim cu toată responsabilitatea, de acest dar oferit, adică să ne folosim de posibilitatea de a se preda religia în școală.
Dragii mei
Ora de religie este principala verigă care poate și trebuie să facă legătura între copil şi Dumnezeu. Deşi legătura aceasta, în principiu, ar trebui să fie stabilită mai întâi în familie, unde de mic, copilul ar trebui să însuşească elementarele cunoştinţe religioase. Astăzi marea majoritate a familiilor, care ar trebui să acorde copiilor lor, măcar o minimă educaţie religioasă, sunt plecate peste hotare sau sunt prea ocupate cu diferite munci, și, astfel datoria principală de al educa religios pe copil îi revine școlii, iar școala trebuie să conșteintizeze această responsabilitate majoră.
Prin reintroducerea orei de religie în şcoală se dorește în primul rând formarea religios-morală a copiilor noştri în spiritul Evangheliei Mântuitorului lisus Hristos, care prin cuvintele „Lăsaţi copiii să vină la mine şi nu îi opriţi, că a unora ca acestora este împărăţia cerurilor” (Matei 19.14) ne îndeamnă să permitem şi să favorizăm apropierea copiilor de Dumnezeu, căci religia este cea care ne oferă tuturor, nu numai copiilor, hrană duhovnicească. Religia nu numai că îl aduce pe Dumnezeu în sufletul copilului, ci chiar îi formează şi modelează caracterul, căci un copil crescut în spirit religios va fi mai spiritualizat şi deci mai serios la toate obiectele din programa şcolară, precum şi în toate manifestările vieţii lui.
Religia şi morala urmăresc fericirea copilului, a omului în general. Ele îi dau acestuia o valoare deosebită. Religia fără morală e ca sufletul fără trup. Morala fără religie e ca o casă descoperită, ca un pom fără rădăcini. Ora de religie conduce pe om la scopul suprem al existenţei: trăirea comuniunii cu Dumnezeu. Prin educaţia moral-religioasă, viaţa omului se înalţă şi se edifică pe temelia adevărată, care este Domnul Iisus Hristos.
Rolul disciplinei religie este mult mai important decât ar părea la prima vedere şi aceasta deoarece, pe lângă însuşirea principalelor învăţături de credinţă, reguli, tradiţii şi evenimente religioase ale Bisericii Ortodoxe, elevii dobândesc şi deprinderi, obişnuinţe spirituale, care îi înalţă, îi fac mai buni, mai respectuoşi, mai responsabili. Şi ca drep dovadă în această privinţă avem cazurile îmbucurătoare din şcolile unde se predă deja orele de religie, elevii sunt mai respectoşi, mai ascultători, mai sârguincioşi faţă de carte, mai preocupaţi de lucruri bune şi frumoase, violenţa dintre ei a dispărut.
Un Sfânt Părinte al Bisericii Ortodoxe spunea: „Vârsta copilăriei reprezintă terenul cel mai bun pentru a semăna Cuvântul lui Dumnezeu, deoarece este un teren curat”.
Așadar dragii mei, dacă dorim să avem parte de oameni credincioși, de pliloni de rezistență ai societății, de oameni plin de afecțiune față de cei necăjiți, de oameni din viața cărora să culegem roade bune, să ne folosim de ora de religie și să-i dăm curs în cadrul programului școlar acestei ore, care s-a dovedit a fi mai mult decât disciplinare.
Cu grijă părintească și arhierești binecuvântări
+ PETRU +
Episcop de Ungheni și Nisporeni
