„Izbăveşte-mă de sporirea cea diavolească” spunem într-o rugăciune de dimineaţă. Se grăbeş­te diavolul şi ne­încetat caută să-l vâneze pe om ca să îl piardă pe vecie, iar oamenii dormi­tează, stau degeaba şi dorm în deşer­tăciunea lor cea lumească, în împătimirile lor de agonisită, de plăcerile pântecelui, de curvie, de jocuri (tea­tru şi cărţi de jucat), de modă, de literatură, de somn şi de tot felul – pier cu miile, ca muştele.

Grăbiţi-vă, deci, grăbiţi-vă, creştinilor, să vă mântuiţi sufle­tele până ce este vreme, până când Domnul mai aşteaptă şi îndelung rabdă, până când nu s-a zăvorât uşa Împărăţiei. Au venit fecioarele cele nebune, zicând: „Doamne, Doamne, deschide-ne nouă. Iar El, răspunzând, a zis: amin zic vouă, nu vă cunosc pre voi” (Mt. 25,11-12).

Dar cum Se grăbeşte Dom­nul să-i mântuiască pe credincioşi, pe cei ce au luare-aminte şi sunt pregătiţi! În fiecare ceas, în fiecare clipă Se grăbeşte şi trimite tot ajutorul. „Dom­nul mă paşte şi nimic nu-mi va lipsi. În locul păşunii, acolo m-a sălăşluit, la apa odihnei m-a hrănit, sufletul meu l-a în­tors. Povăţuitu-m-a pre cărările dreptăţii, pentru numele Său” (Ps. 22,1-3), iată deci cum ne păzeşte şi ne fereşte de rău Dumnezeu.

Sfântul Ioan Kronştadt

Ultimile însemnări

Sursa: Gânduri din Ierusalim

3 septembrie 2019 - Biroul de Presă al Episcopiei de Ungheni şi Nisporeni