Îmi aduc aminte de un caz avut în Schitul unde locuiam. Venea la noi un tânăr catolic. Era o persoană foarte bună. Venea anual în Sfântul Munte și rămânea la noi. Avea mare evlavie la Starețul Iosif Isihastul și avea interes pentru credința ortodoxă. Vreme de patru ani, Părintele Iosif Vatopedinul l-a primit cu multă dragoste. Stătea cu el ore întregi de vorbă, dându-i multă iubire și atenție.
Când a venit clipa să întrebe dacă poate trăi ortodox, însă păstrându-și credința catolică, în așa-zisa Biserică Catolică, căci Biserică nu este cu adevărat, Gheronda i-a spus: „Iartă-mă, Yorgo, însă acest lucru nu este cu putință! Biserica nu înseamnă un mod bun, [confortabil] de viețuire, sau un comportament exterior relativ la anumite obiceiuri exterioare. Dacă nu te botezi, dacă nu devii mădular al Bisericii, nu vei găsi harul dumnezeiesc pe care-l cauți, nici nu vei dobândi rugăciunea inimii, nici har. Acolo unde te afli nu există har.”
Acest tânăr era profesor de teologie la una dintre cele mai mari universități din Vatican. Eu eram prezent când Gheronda îi spusese aceste lucruri, și am înghițit în sec căci știam ce va urma. Acesta pe atunci avea cam 40 de ani. Și a zăcut 4 zile la pat târându-se ca un vierme. Mergeam să-i duc de mâncare, dar nu voia. Îi spuneam să se ridice, însă era terminat. Era sfârșit, nu putea duce acel lucru. Era un catolic foarte fervent.
S-a dus iarăși la Gheronda, poate-poate se va strecura. Starețul era și mai aspru de data asta: „Ascultă-mă, Yorgo! Nu există pogorământ în aceste lucruri! Ori te botezi și devii ortodox, ori vei studia la nivel academic Ortodoxia. Nu vei găsi ceea ce cauți! Nu te înșela! Nu te mai obosi! Acesta este Adevărul!”
Apoi a plecat și a revenit în Sfântul Munte de câteva ori. A fugit într-o noapte spre Roma, a venit după o lună, și tot așa… Când s-a întors era foarte zdrobit. Gheronda l-a văzut și a spus glumind: „… și răcnind și zguduindu-l cu putere, duhul a ieșit, iar copilul a rămas ca mort.” Și Yorgos a spus: „Gheronda, mă predau. Voi face ceea ce-mi vei spune.” Cu adevărat, s-a botezat ortodox, a devenit monah, apoi preot, și slavă Domnului că se luptă foarte mult.
ÎPS Mitropolit Athanasie de Limassol
