Iubiți credincioși,
Măreața sărbătoare a Intrării Maicii Domnului în Biserică, ne pune în fața noastră, ca o hrană spirituală, multe și folositoare învățături duhovnicești. Deși sărbătoarea este numită Intrarea Maicii Domnului în Biserică, poate mai corect ar fi – dacă ne conducem după istoricul sărbătorii – să se numească Aducerea Maicii Domnului la Templu. Desigur, atunci a fost adusă prunca Maria la Templu, iar noi azi spunem – fără să greșim – „a fost adusă la biserică”, deoarece, pentru noi, echivalentul Templului de atunci, este biserica de astăzi.
Istoria ne spune că această zi sfântă închinată Maicii Domnului a fost sărbătorită încă din cele mai vechi timpuri. Unele surse spun că Sfânta Împărăteasă Elena ar fi înălțat în Ierusalim o biserică cu hramul acestei sărbători. Iar Sfântul Grigore al Nissei, amintește de această sărbătoare într-o scriere dea sa în sec. IV. Însă înscrierea Aducerii Maicii Domnului la Templu, în calendarul bisericii universale a avut loc în sec. VI, după ce în timpul domniei Împăratului Iustinian cel Mare, se zidise în Ierusalim o biserică în cinstea acestei sărbători.
Această sărbătoare este strâns legată de cea a Nașterii Maicii Domnului. Căci nu vom înțelege profunzimea acestei sărbători, dacă nu ne vom aduce aminte și de momentul când drepții părinți Ioachim și Ana, neavând copii, chiar dacă erau înaintați în vârstă s-au rugat fierbinte și cu umilință Domnului ca să le dea un prunc. Iar cel ce avea să se nască, au făgăduit că-l vor închina Domnului, adică îl vor duce bisericii, templului de atunci. Dumnezeu ascultându-le rugăciunea, le-a dăruit ca prunc, o minunată fetiță, care avea să fie Fecioara Maria. Și iată că la vârsta de 3 ani, așa cum au făgăduit, au adus-o Domnului pe acea Pruncă.
În unul din psalmi, prorocul David spune ca un îndemn: „Faceți făgăduințe și le împliniți Domnului, Dumnezeului vostru”. Or, Sfinții Ioachim și Ana au împlinit Domnului ceea ce făgăduise. Din această acțiune a lor trebuie să înțelegem că e foarte important să împlinim ceea ce făgăduim Domnului. De câte ori, în necazuri, boli, examene, eșecuri în afaceri fiind, am alergat la Dumnezeu să ne ajute, făgăduind în mintea și inima noastră că, dacă voi reuși, ne vom însănătoși, vom avea succes și izbândă, vom face rugăciuni, post, milostenie, venire la biserică și altele. Și oare chiar am împlinit noi ceea ce am făgăduit Domnului? Dacă față de un casnic, un prieten, un cunoscut te strădui să împlinești ceea ce i-ai promis, că altfel te desconsideri în fața lui, oare nu cu mai multă străduință se cuvine să împlinim în fața Domnului, dar și a sfinților, ceea ce le-am făgăduit. De câte ori făgăduim la taina spovedaniei, că ne lepădăm de tot ce este rău și nu vom mai face rău și oare chiar așa facem?
Aducerea Maicii Domnului la Biserică ne mai arată un lucru esențial, și anume, că este foarte important să aducem copii la Biserică. Cuviosul Paisie Aghioritul spunea: „Dumnezeu îți dă copilul nu doar ca să-l crești și să-l faci muncitor, medic, profesor, avocat sau sportiv, ci ți la dat ca să faci din el un sfânt, sau dacă se poate măcar un bun creștin.” Iar un sfânt sau măcar un bun creștin, cineva ajunge dacă de mic este adus la biserică. În vremurile, nu foarte îndepărtate, majoritatea mănăstirilor, chiar și din țara noastră, deveneau neîncăpătoare pentru cei dornici de a intra în mănăstire pentru a se călugări. Azi nu mai este acea râvnă și dorință la tineri de a se jertfi lui Hristos pentru tot restul vieții, deoarece nu li s-a implantat și nu li s-a insuflat de mici dragostea de Hristos, de monahism, de mănăstire. Or, pe cât de important și esențial este să-ți duci copilul la școală, la spital, la joacă, la diferite cercuri, tot pe atât de important și folositor îi va fi dacă îl vei aduce de mic la biserică.
Sfinții Ioachim și Ana când au adus-o pe Prunca Maria la Templu, nu știau că ea avea să fie cea care î-L va naște pe Mântuitorul omenirii. Sfântul Ioan Gură de Aur spune în legătură cu aceasta următoarele: „Deși Dumnezeu o alesese din veacuri pe Fecioara Maria, ca să fie cea prin care avea să vină mântuirea la toată lumea, totuși pentru noi ca oameni a lăsat să înțelegem că aducerea și șederea ei la Templu a făcut-o și mai vrednică de acea mare alegere, ca să-L nască pe Unul din Treime”. De aici înțelegem și mai profund că aducându-l pe copilul tău la biserică, nici nu intuiești că Dumnezeu pregătește prin el un viitor călugăr, un preot rugător, un vrednic ierarh, un mare conducător, un mare și bun om pentru societate.
Se spune că în Roma era un obicei ca ocazional să se întâlnească în anumite locuri femei din nobilimea vremii, iar ca o datorie pentru cele care se prezentau, era ca fiecare din ele să fie împodobite cu diferite bijuterii scumpe și să lase ca într-o visterie din podoabele lor, pentru anumite vremuri de o presupusă lipsă. La un moment dat, la una din aceste întâlniri se prezintă o doamnă cu doi copii, care deși era din nobilime, totuși nu avea pe ea nici un fel de bijuterie și nici vreun dar prețios ce să-l lase în acea visterie. Una din acele nobile prezente o întrebă cu un oarecare dispreț: „Cum de ai venit aici neavând nici o bijuterie pe tine și nici un dar pe care să-l lași aici”. La care doamna însoțită de cei doi copilași ai ei zise spre uimirea tuturor: „Ei, acești doi copii, sunt tot ce am mai de preț”. Între timp acești doi copii crescând, au ajuns mari demnitari în Roma, ajutând pe multă lume.
Știm că multe familii sunt cu lipsuri materiale, alții trăind chiar la limita sărăciei, dar de ce nu considerați că anume copilașii Dumneavoastră sunt o comoară prețioasă. Mulți poate sunt întristați că nu au cu ce să ajute la construirea unei biserici sau mănăstiri, dar dacă îți vei educa copilul și-l vei crește pentru Hristos, pentru biserică și mănăstire, e ca o adevărată ctitorie.
Sfântul Grigore Palama, care a scris multe despre Maica Domnului spune că nu întâmplător se face amintit faptul că anume la vârsta de 3 anișori a fost adusă Fecioara Maria la Templu. Putea să se menționeze că au adus-o pe când era pruncă, dar au menționat și anii, ca să se înțeleagă că un copil, deja la 3 ani are capacitatea de cunoaștere și înțelegere a lucrurilor. Mulți părinți poate să le pară o absurditate această afirmație, că un copil la 3 ani poate înțelege cine știe ce, mai ales într-o biserică. Dar cum un copil poate la 3 ani să butoneze tasta calculatorului și a telefonului, jucându-se electronic și căutând diferite desene animate? Foarte mulți copii deja la 3 ani cunosc multe personaje din diferite filme și jocuri, chiar dacă numele sunt străine – nemțești, englezești sau altă limbă. Oare numele sfinților, măcar a unora, credeți că nu le vor putea memora? Deja e știut că majoritatea copiilor la 3 ani pot vorbi, chiar dacă unii poate un pic stâlcit. De aceea se cuvine să-i învățăm și rugăciuni corespunzătoare pentru vârsta lor.
Tradiția ne spune că Prunca Maria adusă fiind la Templu, a fost luată de profetul Zaharia și a dus-o în Sfânta Sfintelor, altarul de azi al bisericilor, unde pe atunci doar arhiereul intra o dată pe ani. Timp de 12 ani Fecioara Maria a stat la Templu postind, rugându-se și îndeletnicindu-se cu unele lucrări manuale. Prin acest fapt ni se adeverește că orice copil, doar cu unele excepții, așa cum pot ei, mai copilărește, dar trebuie să postească, să se roage și să fie nelipsiți de la biserică, îndeletnicindu-se și cu anumite lucrări firești, corespunzătoare vârstei lor.
Sfinții Părinți ne mai spun că Fecioara Maria a fost adusă la Templu ca să fie pregătită pentru al primi, prin zămislire de la Duhul Sfânt, pe Hristos, pe care avea să-L nască. Iar la Templu, așa cum am și amintit deja, până al primi pe Hristos, s-a rugat, a postit și s-a ostenit. Or, prin aceasta se arată modul desăvârșit al unui creștin care dorește să se unească cu Hristos prin Sfânta Împărtășanie că trebui să meargă regulat la biserică, să postească și să se roage.
Ni se mai spune că după dată calendaristică, acest eveniment nu s-ar fi petrecut chiar acum. Dar Sfinții Părinți, care prin insuflare de la Duhul Sfânt, au întocmit bunele rânduieli bisericești și tipiconale, au pus spre cinstire și prăznuire această sărbătoare acum la începutul postului Nașterii Domnului, și nu întâmplător. Deoarece în acest post, suntem chemați de glasul Bisericii, să ne pregătim duhovnicește ca să se nască și-n peștera sufletului, și-n ieslea inimii noastre, Hristos Domnul. Iar prin această sărbătoare ni se arată cum trebuie să ne pregătim, ca să se nască în chip tainic Hristos în inimile noastre, prin care vom reuși să simțim adevărata bucurie a slăvitei sărbători, Nașterea lui Hristos.
Desigur că mai sunt și alte laturi ale acestei sărbători, care de asemenea, ne descoperă învățătură mult folositoare și adevăruri mântuitoare despre Maica Domnului. Dar am înșiruit aici, cu ajutorul Celui de Sus, doar unele învățături din cele care le-am socoti că au o mai mare importanță pentru actualitate.
Așadar, rugăm pe Pururea Fecioara Maria, ca și pe noi cei care – trebuie să recunoaștem – suntem în cele sufletești ca pruncii, să ne ajute a crește în cele duhovnicești și a avea permanent dorința de a ne apropia de Hristos și de a deveni locaș pentru El, ca prin aceasta să avem o nădejde și mai mare că în cele din urmă ne va lua în locașurile Sale cele veșnice.
Înaltpreasfințitul PETRU,
Arhiepiscop de Ungheni și Nisporeni
